Efectele cărților citite

Adina Drag

Ceea ce mă impresionează cu adevărat la o carte este să îți dorești, atunci când o termini de citit, ca scriitorul să-ți fie un prieten foarte apropiat și să îl poți suna oricând. Asta nu se întâmplă prea des, totuși.“

Sunt cuvintele personajului Holden Caufield, din romanul De veghe în lanul de secară a lui J.D. Salinger.

Am învățat să citesc cu atenție nu doar cartea, ci și despre viața celui care o scrie.
Scriitura înseamnă mai mult decât povestea în sine. Implică efort, inspirație, documentare, timp, frustrare, chin, dar și plăcere.

O carte este o poveste construită din mai multe povești, care nu apar toate în carte. Ele ne poartă, ca mai apoi să le purtăm și noi pe ele. O carte bună îți ascute simțurile, iar la final le neutralizează, lăsându-ți spațiu s-o înțelegi. Dar orice-ar fi, rămâne cu tine.

Unele cărți dăinuiesc în noi

𝑸𝒖𝒐 𝑽𝒂𝒅𝒊𝒔 a lui Henryk Sienkiewicz mi-a rămas mult timp în minte. Mi-a plăcut dinainte să știu că pentru romanul ăsta istoric, autorul ei a primit în 1905, premiul Nobel pentru literatură. Am fost impresionată de validarea pe care o descoperisem, până la urmă premiile Nobel se acordă celor care “au adus cele mai mari servicii umanității”, dar, realmente, cu mine a rămas ceea ce eu și cartea am împărtășit când ne-am avut una pe cealaltă.

Să stau la taclale cu tot ce a însemnat Sienkiewicz, mi-ar fi satisfăcut mintea flămandă de cunoaștere, cam tot atât de mult cum mi-au rămas în minte scenele din roman, construite magistral.

Cărțile deschise ne trag înăuntrul lor

Când citesc cărți, mă opresc din tot și trăiesc poveștile. E momentul meu. Nu toate mă atrag, dar multe mă învață, dacă am răbdare.

Cărțile care rămân închise sunt precum zilele în care faci mereu aceleași lucruri. Ești tot acolo, unde te-a lăsat cândva ultima pagină pe care ai citit-o.

E mereu câte ceva de descoperit. Așa că de ce n-am merge pas cu pas, din poveste în poveste?

Cărțile ne schimbă și după ce le închidem

Unul dintre efectele pe care le au cărțile asupra mea, este că mă fac să văd și în jurul meu povești. Din-alea reale. Mă surprind tot mai des fiind atentă la oameni. La oamenii mei cei mai dragi, și la oameni în general. Toți povești umblătoare, care așteaptă să fie înțelese, fix așa cum sunt. Niciun autor de poveste nu seamănă cu altul.

Mark Twain zicea bine când zicea că:

Săpunul și cartea nu au efecte imediate ca un război, dar folosite, în timp dau un efect extraordinar.”

4.9 7 Voturi
Rating
Abonează-te
Vreau să primesc notificare
guest
2 Comments
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai apreciat
Vezi toate comentariile
Corina Rădută

„De veghe în lanul de secară” am citit-o prima dată în engleză și-am iubit fiecare pagină din ea. Aveam foi, pe care le tăiasem să se potrivească cu mărimea cărții (pocket size) și scriam acolo cuvintele scoase din dicționar. Le am și acum în carte, la final. Chiar cred că e una din cărțile care m-a modelat.
Mulțumesc pentru amintire!

Ioana Bostan

Sunt cărți în care simți să subliniezi sau să lipești câte un bilețel colorat la fiecare pagină, și apoi uiți ce ai marcat acolo, dar din cartea aia rămâi cu o idee, cu un gând sau cu un personaj care ți-a atins ție o țiglă sensibilă. Pentru mine ăla e efectul minunat!