Taclale

Cum să locuiești într-o carte? Începi să o trăiești!

Reading is cool

Oricâte bătăi de cap ne poate da matematica, trebuie să recunoaștem că există o legătură interesantă între știința numerelor exacte și literatură: ambele folosesc necunoscute, pentru a atinge cele mai înalte culmi ale cunoașterii!

Dar nu despre radicali și necunoscuta X vreau să-ți vorbesc, ci despre simțurile tale nedescoperite încă. Despre forța vindecătoare a lecturii. Vreau să-ți vorbesc despre cele câteva… pardon, infinitele simțuri ale lecturii! Și, cum bine spunea Fănuș Neagu – „sunt expert în scufundări în vis” -, cititorul este, în fapt, tot un expert. Doar că în scufundări în realitățile cărților pe care le citește.

Este vorba despre metamorfoza cititorului: de la mirosul paginilor și atingerea coperților, te abandonezi unui mistic proces de reconversie a realității, până la căderea în fantezie. În traducere literară, Alice, fugărind iepurele alb, a alunecat în vizuina interminabilă a acestuia și s-a trezit, dintr-o dată, într-o cădere fără sfârșit, spre centrul pământului sau… spre centrul universului. La fel se întâmplă și în timpul lecturii, o cădere continuă, spre centrul celor mai frumoase și necunoscute lumi.

Limeres Clara

Cartea bate… realitatea

„(…) se cufundă hidalgul nostru în așa hal în citanie, că-și trecea nopțile toate citind, din murgul serii și până-n revărsatul zorilor, și toate zilele de cum se lumina și până ce se-ntuneca; (…) Și-i intră în cap atât de strașnic că toată grămada aceea de scorneli pe care le citea, petrecute în vis, erau adevărul-adevărat, încât pentru el nu se afla pe lume istorie mai vrednică de crezare.” (Miguel de Cervantes Saavedra – Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha)

Ce ghid pentru scufundări în lumi ficționale ar fi acela, dacă nu ar lua drept exemplu chiar aventurile unui personaj care și-a transmutat întreaga existență în romanele cavalerești? Dar cum e posibil ca un act atât de natural, cum e cititul, să inducă atâtea infuzii personale cu poveștile?!

Acum vine partea cea mai bună a ecuației: necunoscuta X sau, cum am învățat să îi mai spun, frumoasa necunoscută! Frumusețea de a căuta interpretări fără a avea o pistă de lectură, fără un manual de instrucțiuni și fără reguli. Pentru că cititul nu are limite și nici tipare. Cititul este un neobosit exercițiu de cădere în cel mai frumos gol al omenirii. Cititul este un dar. Până la urmă, tu te întrebi vreodată de ce respiri? Cam așa stau lucrurile cu cititorul (de meserie) și cu relația sa cu manualul de visătorie, cartea. Pur și simplu te identifici, renaști și reînvii odată cu viața cărții și a personajelor care o compun.

Dave Lebow

Mă identific, deci trăiesc

Iată că a venit momentul să dai un alt sens existenței tale… literare. Cu siguranță ți-au trecut prin mâini cărți care te-au „ajutat” să te pierzi, să te camuflezi în decor, să devii absent(ă) la ce se întâmplă în jur.

Îți este cunoscut scenariul în care palmele îți transpiră, bătăile inimii se accentuează, ochii ți se înlăcrimează și fruntea se luminează, în armonie cu cerul, soarele și luna. Toate schimbătoare, mereu altfel. Aproape ca într-un poem feminist de secol trecut, tu te-ai abandonat cărții. Ea te-a cuprins între coperțile tari, iar tu nu te-ai împotrivit. Sfârșit.

Ți-ai creat o nouă existență, cu fiecare alt titlu citit. Identificarea cu personajele și subiectul sau trăirea intensă a intrigilor sunt doar două dintre cele mai comune simțuri pe care doar cititul ți le poate descoperi.

 De veghe în… toiul acțiunii

Odată ce te-ai lăsat pradă fanteziei, descoperi că imposibilul devine posibil. Atingi pământuri încă neexplorate de om, vorbești limbi exotice și îți alegi identitatea care îți trage sufletul la indigo. Nu te mai gândești la timp și nu îți mai pasă de trecut sau de viitor (decât dacă nu cumva apare Marcel Proust în peisaj, căutând timpul pierdut).  

Unii o numesc puterea vindecătoare a cărților, dar mie îmi place să cred că lectura îți ascute acele simțuri pe care nu știi că le ai, dacă nu i te abandonezi. Din șirul infinit de simțuri, îți doresc să le descoperi doar pe acelea care pot oferi realității noastre cea de toate zilele culoare, gust, auz și miros.

5 6 Voturi
Rating
Abonează-te
Vreau să primesc notificare
guest
2 Comments
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai apreciat
Vezi toate comentariile
Corina Rădută

Străbunicul meu zicea că trăiești tot atâtea vieți câte limbi străine știi, iar mama m-a învățat că pot avea câte vieți vreau într-una singură după câte cărți citesc.
Și da, mereu am simțit scufundarea asta la fiecare carte în parte. Fix așa: „Ea te-a cuprins între coperțile tari, iar tu nu te-ai împotrivit. Sfârșit.”
Magic!

Roxana Draganuta

Caa mai bună formă de călătorie. De orice fel.