Taclale

Termini de citit o carte chiar dacă nu îți place?

Ancuța Stoian

Câte cărți noi apar în fiecare an?

Wikipedia zice că anual sunt publicate și republicate în jur de doua milioane de titluri noi. În fiecare an, în lume apar două milioane de titluri noi.

OK, să spunem că jumătate sunt reeditări. Rămânem cu un milion de cărți noi în fiecare an.

Să spunem, de dragul discuției, că trei sferturi dintre ele nu vor fi traduse în altă limbă decât cea în care au fost create. Am ajuns la 250.000 cărți noi/an.

Să continuăm să ne imaginăm că 90%  dintre acestea sunt cărți pentru copii și cărți de specialitate. Asta înseamnă aproximativ 25.000 de cărți. În fiecare an sunt scrise 25.000 de povești noi din care am putea alege să citim.

Și acum, după atâta matematică  mă întreb:

Termin de citit o carte chiar dacă nu îmi place?

Și cum overthinking is my thing m-am pus pe analizat.

Cititorii sunt împărțiți în multe în tabere:

  • Tabăra celor care citesc în format electronic versus tabăra celor care  închid ochii și-și bagă la propriu nasul între pagini;
  • Tabăra celor care folosesc semne de carte versus tribul celor care îndoaie pagini;
  • Tabăra celor care subliniază cuvinte pentru eternitate versus tabăra celor care își fac cruce în fața unei asemenea blasfemii;
  • Și, desigur, cititorii sunt împărțiți în cei care susțin că o carte trebuie terminată și cei care și-au tatuat pe undeva: so many books, so little time;

Câteodată citesc pentru scriitori

Mai ales de când scriu, mă raportez altfel la autori, acum îi văd  ca pe niște oameni, oameni din ăia adevărați pe care dacă îi înțepi îi doare și chiar curge sânge, atât de adevărați.  Și sunt cumva obligată să merg până la ultima pagină. Și trag de mine. Și de carte. Și de pagini. Și îi mai pun coarne și mă împrietenesc rapid și pe furiș cu o alta mai atrăgătoare. Apoi mă întorc smerită.

Și dacă totuși îmi strâng pumnii și îmi subțiez buzele a maximă hotărâre și pun cartea pe un raft mai întunecat, cumva reușește și găsește o fâșie de lumină ca un proiector plin de zel și mă tot împiedic de ea prin casă de parcă ar fi cine știe ce big unfinished love affair.

Eu migrez de la o tabăra la alta. În funcție de cât de plină e luna. Dar sunt hotărâtă să iau azi o decizie. De acum înainte voi termina toate cărțile începute, indiferent cât de lungi sau plictisitoare vor fi sau voi renunța după primele 50 de pagini. Da, așa voi face. Acum, negreșit acum, voi lua o decizie, nu mai tergiversez deloc.  E simplu, trebuie doar să știu care  dintre cele două variante mi se potrivește mai bine.

De ce să continui să citesc o carte care nu-mi place ?

  • Din respect pentru munca autorului, a editorului;
  • Situația se poate schimba până la final;
  • Nu pot ști ce îmi place dacă nu citesc și ce nu îmi place (da, o citez pe Liv Tane);
  • Din orice carte pot învăța ceva;
  • Am la final sentimentul că nu m-am străduit în van;
  • Voi acorda mai multă atenție documentării data viitoare când voi alege să citesc o carte sau alta;

De ce să renunț la o carte care nu îmi place?

  • Pentru că am multe alte opțiuni;
  • Pentru că atunci când tratez cititul ca pe o sarcină pierd bucuria de a citi și în timp aleg să nu o mai fac;
  • Pentru că, de multe ori, motivele pentru care vreau să termin o carte sunt greșite: rușine față de profesorul sau mentorul care mi-a recomandat-o, teamă că ceilalți au înțeles ceva ce eu n-am înțeles, dorința de a da bine pentru că este o carte populară;
  • Timpul este una dintre resursele cele mai valoroase pe care le avem, de ce să nu-l cheltui pe ceva ce îmi aduce bucurie, în loc să-l pierd pe ceva ce îmi consumă energie;

M-am hotărât, rămân nehotărâtă.

Tu din care tabără faci parte?

5 4 Voturi
Rating
Abonează-te
Vreau să primesc notificare
guest
4 Comments
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai apreciat
Vezi toate comentariile
Corina Rădută

De cele mai multe ori fac tot posibilul să nu las o carte hanging 🙂 Chiar dacă revin la ea după luni, uneori ani. Dar au fost și cărți unde nu s-a putut deloc, așa că am ales despărțirea. Și nu m-am împiedicat mai apoi de ele prin casă.
Noroc că există Schimbul de cărți https://www.facebook.com/groups/954327781288259

Am ajuns la aceeași hotărâre: rămân nehotărâtă în general și decid în particular <3

Sînziana Bălțătescu

Eu eram în tabăra celor care MUSAI termină cartea, no matter what 🙂 Intre timp am mai crescut 😀 dacă nu-mi place, nu o termin. Imi spun că încă nu e timpul ei, ca să-mi liniștesc conștiința 😀🙈

Roxana Draganuta

Am cărți pe care nu le-am terminat. Una a fost scrisă atât de prost și editorului i-a păsat atât de puțin, încât mi-a sângerat retina. Cum să pui virgulă după semnul întrebării? Constant, de mai multe ori, pe fiecare pagină (cel puțin în alea 70 pe care m-am chinuit să le citesc, că am zis precum autoarea articolului, că din respect pentru autor trebuie să o duc până la capăt).
Am înțeles că acum mai există o modă, să nu folosești linia de dialog. Bine, pot înțelege, dacă fiecare replică din dialog e așezată cum trebuie în pagină. Dar nu pot înțelege de ce două replici spuse de două personaje diferite locuiesc pe același rând. Și dacă mă interesează absolut toate detaliile despre evenimente istorice, denumiri ale soldaților dintr-o anumită armată și alte lucruri din astea, merg direct la publicații de specialitate. Când citesc o povestire sau un roman, cititorul din mine vrea să descopere povestea.
Și pot continua așa până săptămâna viitoare.
Așa că depinde foarte mult de carte. Am terminat și cărți care nu mi-au plăcut. Pentru că tot am sperat că mă prinde până la final, pentru că a fost și este un exercițiu de răbdare, pentru că am fost obligată (la școală🙃). Dar recunosc că am cărți care nu aubmai ieșit niciodată la lumină pentru mine.

Ioana Bostan

Din ambele tabere. Am căpătat marea înțelepciune de a da o șansă cărților, știind munca din spatele lor și așteptând să înaintez suficient în poveste ca să pot avea și o părere. Dar am și învățat să spun stop la multe lucruri, dacă a ajuns la mine și chiar nu mă prinde, e timpul pentru una care mă așteaptă în marele teanc. 🥰📚