Arestat în 2016 pentru că ar fi transmis, prin privire, mesaje subliminale contra lui Erdogan, Ahmet Altan scrie „Nu voi mai vedea lumea niciodată”, într-o închisoare de înaltă securitate de lângă Istanbul.
Ca să nu-i lase lui ultima replică, autocratul Erdogan îl eliberează, în aprilie 2021: „cât și când vei vedea lumea depinde doar de mine”, vrea să îi transmită președintele autocrat, al cărui model istoric, sultanul Abdulhamid al II-lea, este portretizat în primul volum din Cvartetul otoman al lui Altan.
„Regimul Erdogan l-a eliberat din închisoare, după ce Ahmet Altan a scris Nu voi mai vedea lumea niciodată, și ca să tempereze impactul acestui volum. Cred că a fost o mișcare pe tabla de șah, regimul a decis că Ahmet Altan vede din nou lumea, deci cu alte cuvinte tonul acesta dramatic este inutil. Totul este posibil în bine, ca și în rău”, spune Luminița Munteanu, coordonatoarea Secţiei de Limba și Literatura Turcă de la Universitatea din Bucureşti, traducătoarea volumului Ca o rană de sabie în limba română, în colecția Anansi de la Pandora M.
„Ahmet Altan nu este deloc un scriitor anistoric, așa cum cultura turcă nu este deloc anistorică, ea este într-o permanentă tensiune, iar Ahmet Altan nu face decât să urmărească aceste tensiuni care apar în relația dintre un individ și societate și, pe de altă parte, între individ și istorie.
Articol scris de Magda Grădinaru pentru Spotmedia. Citește continuarea articolului aici.
Nu prea mai sunt în stare să comentez nimic zilele astea. Am fost repezită ori de câte ori am afirmat că nu ne mai revenim, ca specie. Oi fi pesimistă din punctul ăsta de vedere, dar din păcate realitatea nu prea mă contrazice. Am speranță că unii oameni se străduiesc să facă lumină prin nebunia altora, dar sunt prea puțini încă.