Comunitate

Prima amintire cu o carte

Ioana Bostan

Nu-mi amintesc chiar de prima carte. Dar aveam o bibliotecă plină și  la fiecare mutare, „băieții” (fotbaliștii din echipele lui taică-miu care ne ajutau la mutat) se văitau mereu:

– Bre, dom profesor, grea mai e cartea asta!

Majoritatea erau din literatură clasică, literatură școlară (mama preda limba română), multe romane, poezie, critică literară, din astea. Lui frate-miu îi plăcea tare Jules Verne, a rumegat toată colecția aia cu coperți cartonate, de culoarea fildeșului. Eu n-am putut să fac priză cu ea, dar am încercat una-două.

Îmi amintesc însă de primele mele strădanii de citit de una singură, aveam vreo 5 ani. Atunci când toată lumea avea treabă, mie-mi ardea de povești. Eram la bunici de sărbători, probabil se ocupau prin „furnale” cu frământat, copt, tranșat probleme, ce știu eu. În tot cazul, n-avea nimeni timp să-mi citească mie. Așa că am pus mâna pe o favorită, revista pentru copii Arici Pogonici. Cu benzi desenate. Prinsesem cât de cât treaba cu cititul pe litere, întrebând mereu: asta ce literă e?

 Și pentru că pe litera g de tipar o confundam cu cifra 9, citeam ca atare: PO-9-NICI. Da, fix așa, parcă era un număr de înmatriculare de Dacia. Po-nouă-nici. Nici arici, nici pogonici. Știam că personajul principal era mereu ariciul ăla. Apoi am întrebat-o pe mama.

“-Ce literă e aia?”

S-a dus și misterul pe copcă, iar ariciul și-a reluat numele firesc. Așa eram, îmi plăcea cu simbolurile de când eram mică.

Mai târziu, prin clasa întâi, când deja învățasem să citesc binișor, mama-mi dădea stingerea la ora stabilită de culcare, că ne trezeam devreme pentru școală. Adoram benzile desenate cu PIF și Rahan, reviste pe care le luam cu împrumut de la biblioteca în care lucra pe-atunci mama. Și pentru că nu mai aveam voie să stau târziu, mă smiorcăiam la frate-miu. El, ca să-mi închidă gura și să poată dormi, îmi ținea o lanternă aprinsă pe sub pătură și-mi terminam pagina or something.

Nici de primul roman citit nu-s foarte sigură, dar bag mâna-n foc că printre primele pe care probabil mama mi le-a pus în brațe, era Singur pe lume. Cred că am plâns sau ceva lecturând-l, dar l-am devorat. De-atunci am tot vrut să citesc cărți „lungi” = romane. O fi urmat Charlotte, de Selma Lagerlof. Nu-mi amintesc mare lucru din ele, am meteahna asta a cititorului uituc. Nu mă miră, Habarnam era unul dintre personajele mele favorite.

De-aia mă bucur că mă aflu printre oameni care sunt ca mine, iubesc poveștile, iar la clubul de carte Reading is Cool The Challenge, citim cărțile recomandate și apoi stăm la cioace și facem schimb de idei.

Și în fiecare zi de 23 a lunii putem face Schimb de cărți, din cele pe care le-am iubit mai mult și vrem să le dăm mai departe, ca să primim altele în raftul nostru cu noutăți. Nu-i o librărie și nici anticariat, e doar un schimb de suflet între file-perche.  

Și ne-am gândit să facem o leapșa, să ne provocăm prietenii să scormonească prin sertarele memoriei și să scoată de acolo amintirile legate de prima carte cu care s-au împrietenit vreodată.

Și pentru că cititul chiar e cool, te provoc și pe tine să te uiți cu bucurie în urmă. Ce amintiri ai cu prima carte citită? Nu mă supăr dacă-mi lași aici un răspuns cool.

5 1 Vot
Rating
Abonează-te
Vreau să primesc notificare
guest
0 Comments
Vezi toate comentariile