Scriitori

Harper Lee

Ioana Bostan

Mi-o imaginez pe fetița curioasă și băiețoasă a familiei Lee din Alabama, cu bretonul drept și privirea ageră, cu zeci de întrebări în buzunarul de la piept al salopetei. Setea de cunoaștere a îndemnat-o către lectură. Iar curajul a ținut-o toată viața de mână, a luat decizii după cum a simțit și a sărit în apărarea adevărului.

Al patrulea copil al familiei, Nelle Harper era de mică o cititoare avidă și precoce. Tatăl ei, avocat și editor, deținea un ziar local. Așchia nu sare departe de trunchi. Copilăria i-a fost marcată însă și de mama, care suferea de o tulburare psihică.

În studenție, la Universitatea din Alabama, era cunoscută ca o tipă atipică, singuratică, o tânără căreia nu-i păsa de modă, machiaj sau de întâlnirile cu băieți. Și-a îndreptat atenția pe studii și pe scris. Scria la ziarul școlii și în revista de umor, Rammer Jammer, ca editor. A fost acceptată la Facultatea de Drept, așa că a renunțat la revistă. Dar după primul an le-a spus părinților că scrisul e visul ei și a renunțat la studiile de drept.

La 23 de ani a plecat la New York,  unde a lucrat ca agent de vânzări la Eastern Airlines. S-a împrietenit cu compozitorul Michael Martin Brown și cu soția lui, ei i-au oferit sprijin financiar timp în care ea să scrie. Tot ei i-au găsit un agent literar care a trezit interesul editurii J.B. Lippincott Company pentru scrierile ei. Lee a lucrat la un manuscris, cu acțiunea într-un orășel din Alabama – celebrul romanul de mai târziu.

Printre cei mai apropiați prieteni ai lui Harper a fost Truman Capote. Deși firi foarte diferite, i-a unit faptul că au avut vieți dificile acasă în copilărie. El fusese abandonat de părinți și crescut de rude. Harper îl proteja mereu, cu firea ei băiețoasă, Truman fiind un tip sensibil și care se îmbrăca bizar. Scriitori în devenire, s-au reîntâlnit la New York s-au reîntâlnit, iar Harper l-a ajutat să documenteze și să scrie un articol pentru New Yorker – viitorul roman de succes, In Cold Blood. Deși i-a dedicat lui Harper cartea, după publicare nu i-a recunoscut meritele la contribuția romanului. A fost nervoasă dar i-a rămas prietenă toată viața.

Harper nu a avut o familie a ei, însă „copilul” ei unic și prețios ni l-a dăruit și nouă: To Kill o Mocking Bird (1960) („Să ucizi o pasăre cântătoare”) – romanul care a primit premiul Pulitzer, a fost vândut în 40 milioane de exemplare și tradus în peste 40 de limbi.

Jean Louise „Scout”, protagonista romanului este o fetiță care-i seamănă. Trei puștani explorează misterul și cazul vecinului lor Boo Radley de care toată lumea se ferea. Cartea abordează tema rasismului din Sud. Tatăl eroinei, avocatul Atticus Finch încearcă să ajute un bărbat de culoare acuzat de albii din micul oraș și condamnat la moarte. Relația lui Scout cu tatăl ei, valorile pe care acesta le transmite copiilor săi, reprezintă o minunată lecție de ce numim azi parenting.

„E ceva bolnăvicios să te uiți cum e judecat un biet om a cărui viață atârnă de un fir de păr. Ian’ priviți la toată omenirea asta – parcă ar fi la carnaval.”

În 1962 romanul a fost ecranizat, cu Gregory Peck în rolul lui Atticus Finch și Mary Badham în rolul micuței Scout. 8 nominalizari la Academy Award și 3 premii, asta spune tot.

Apoi a mai lucrat la un roman care nu a fost niciodată publicat. Din anii ’70, Harper s-a retras din viața publică. Și-a petrecut mare parte din viață între NYC și Monroeville, orășelul natal unde a locuit cu sora ei mai mare Alice, avocat, pe care o numea Atticus în fustă. A dus o viață simplă, departe de lumina reflectoarelor, și-a dedicat mult din venitul pentru cauze caritabile.

În 2007, președintele Bush i-a oferit Medalia prezidențială pentru libertate pentru contribuția ei la remarcabilă la literatura americană.

Un atac cerebral i-a afectat grav vederea, auzul și chiar memoria. În ciuda faptului că aproape nu mai vedea, Harper, continuat să citească cu ajutorul unui dispozitiv de mărire optică.

„Nu mi-am dat seama că-mi place să citesc până în clipa în care am fost amenințată să nu mai pot citi. Nimeni  nu-și dă seama că-i place să respire!” (fragment din roman, când micuța Scout e sfătuită la școală să nu mai citească înainte de a fi învățată alfabetul corect de către profesoară).

To Get a Watchman („Du-te și pune un străjer”), publicat în 2015, a fost de fapt primul draft al romanului „Să ucizi o pasăre cântătoare”, care a fost refuzat de editor și i-a cerut să o facă pe Scout copil. Lee a lucrat doi ani la editarea și rescrierea poveștii, cea care a devenit ulterior celebră. Protagonista este Scout la 26 de ani, care se întoarce de la New York în orășelul natal din Alabama. Tatăl ei este descris ca un rasist cu viziuni bigote. Un roman controversat care a stârnit multe dezbateri.

Fetița cu bretonul drept, complet alb și cu ochelarii cu dioptrii mari cât zâmbetul ei, a stins ultima țigară, non-conformistă, băiețoasă, la 89 de ani.

„Există un soi de oameni care se gândesc atât de mult la lumea cealaltă, încât n-ajung niciodată să învețe cum să trăiască în lumea asta.”

0 0 Voturi
Rating
Abonează-te
Vreau să primesc notificare
guest
0 Comments
Vezi toate comentariile