Lansare de carte – Selkie de Roxana Drăgănuță

Reading is cool

Lansări de carte

Le știm cu toții, fiecare a participat cel puțin o dată în viață la o lansare de carte. Unele mai mari, altele mai mici, unele cu fast, altele într-o atmosferă intimă.

Și știm cum se întâmplă la o lansare: moderatorul face o prezentare, invitații laudă autorul, autorul mulțumește tuturor și apoi face poze și dă autografe. Nimic nou, nimic diferit. Dar oare cum se simte când ești implicat direct într-o lansare de carte?

În ultimul timp am tot participat la lansări în mediul online. Întâlniri pe zoom, facebook live, înregistrări transmise ulterior – instrumente tehnice prin care am reușit să păstrăm activitățile și legăturile unii cu alții.

După aproape trei ani, prin editura The Writing Journey și cu ajutorul celor de la Libris am reușit să organizăm prima lansare de carte cu public și autografe și îmbrățișări.

Selkie

Romanul de debut al Roxanei Drăgănuță a avut norocul fie prezentat publicului chiar în orașul în care el s-a născut, în Brașov și, pentru câteva ore, atmosfera a fost una roșie.

Roxana este un om al cuvintelor și al exprimării libere. Și atunci când combini trăsătura aceasta cu emoțiile generate de lansarea primei tale cărți, nu poți decât să stârnești aplauze și admirație printre participanți. Așa cum s-a întâmplat sâmbătă la Libfest.

Să fii înconjurat de oamenii cei mai dragi, de cei care te-au susținut cel mai mult, de cei care au crezut în tine și de cei care te-au descoperit prin carte și te admiră, nu credem că e chiar ceva cu care te întâlnești în fiecare zi.

Așa că am întrebat-o pe Roxana cum i-a fost la lansarea primei cărți.

Sigur că mi-a plăcut, sigur că a fost frumos, am fost emoționată și m-am simțit apreciată. Dar la book club cu adolescenții m-am simțit în largul meu. Eu pentru ei scriu, la ei vreau să ajungă mesajele mele și interacțiunea cu ei, întrebările lor și feedback-ul lor sunt cele care mă motivează, mă bucură și îmi dau combustibilul să merg mai departe.

Moderatoarea și gazda lansării a fost Augusta Ioniță care ne-a spus că printre primele lansări programate a fost cea a lui Selkie și că o aștepta cu nerăbdare. Augusta ne-a mai mărturisit că își dorește în câțiva ani să facă și ea parte din grupele de la The Writing School organizate de Liviana Tane.

Invitata autoarei a fost Corina Răduță, colega ei care a susținut-o pe parcursul scrierii celor inițial 900 de pagini ale lui Selkie, după cum am aflat în timpul evenimentului. Corina ne-a povestit despre felul în care, pe măsură ce citea din Selkie, cu porția, câte o scenă în fiecare săptămână, se trezea cu gândul la poveste, dorindu-și să vadă următorul episod și încă unul și încă unul.

Cireașa de pe tort în timpul evenimentului a fost Timeea, o adolescentă cu statutul de voluntar la Libfest, care participase cu o zi înainte la clubul de carte. Timeea a ținut să îi mulțumească Roxanei pentru că le-a dat o voce lor, adolescenților, pentru că le-a răspuns la întebări și pentru că i-a făcut să se simtă ascultați.

De la editorul cărții, Liviana Tane am aflat că Roxana scrie mult și consecvent. Am aflat că planurile inițiale ale autoarei erau să învețe să scrie postări de facebook, motiv pentru care nu a ratat niciunul dintre cursurile de creative writing și în felul ăsta și-a dărâmat toate barierele. Tot de la Liv am aflat că autoarea lui Selkie, pasionată de arheologie, licențiată în litere și în prezent instructor de înot, pregătește o nouă carte.  Zic să stăm cu ochii pe ea, poate aflăm dacă și de această dată aventura ne va scufunda în adâncuri.

Aici găsiți o recenzie a lui Selkie scrisă de Sînziana Bălțătescu.

Foto credit: Ioana Bostan și Magdalena Aldea

4.8 4 Voturi
Rating
Abonează-te
Vreau să primesc notificare
guest
1 Comment
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai apreciat
Vezi toate comentariile
Roxana Draganuta

Emoții au fost multe, fiindcă eu nu sunt prietenă deloc cu vorbitul în public. La book club a fost mult mai ușor, pentru că eu mă înțeleg cel mai bine cu cei mici și cu adolescenții. Și pentru că am avut mai mult timp la dispoziție, iar cei care au fost prezenți, adică adolescenții, m-au ajutat foarte mult să mă relaxez, cu deschiderea, curiozitatea și întrebările lor. Dialogurile sunt hrană pentru suflet,cel puțin pentru al meu. Și dacă mă aude careva, poate că ar fi bine ca și la lansările sau întâlnirile de oameni mari să se întâmple la fel. Și să reînvățăm de la „ăștia mici”, cum îi numesc eu cu drag, să fim sinceri cu noi înșine, în primul rând. Le mulțumesc din tot sufletul pentru că au fost lângă mine.