Prima dragoste la Paralela 45

Reading is cool

În iunie, la Bookfest, cei de la Editura Paralela 45 pare că şi-au luat inima în dinţi şi s-au aruncat într-o lansare îndrăzneaţă şi inedită: colecţia ”Prima dragoste”. Au ieşit la rampă cu cinci volume.

Titlu de colecţie aparent călduţ, coperte în culori pastelate, punctate cu nişte grafică jucăuşă, plus senzaţia tactilă, parcă-s de catifea, dar aşa de catifea că te duce cu gândul la piersici, ai zice că ce mare lucru, au lansat şi ei ceva uşurel aşa, de vacanţă, ceva cam ca o îngheţată într-o zi de vară.

Unde să fie îndrăzneţul, ineditul şi, zicem noi, curajul?

Păi, este o colecţie dedicată nişei Young Adult care propune autori români şi poveşti despre prima dragoste: da, doar aparent e titlul colecţiei uşurel, doar până afli că aceste volume chiar se brodează în jurul acestei teme. Trebuie să recunoşti că, indiferent că abia începi să te întrebi cum se va simţi prima ta iubire, că o trăieşti deja sau ai depăşit-o de ceva timp, nu e un subiect comod, e complicată prima iubire, oricând şi oriunde o trăieşti! 

Iar să aduni autori români care să abordeze această temă scriind pentru un public young adult sună a un fel de ”leap of faith”, îţi trebuie curaj, îndrăzneală şi determinare pentru asta; şi sigur îţi trebuie un entuziasm şi un drag de ceea ce faci care să acopere orice obiecţie şi să te facă să părăseşti zona lui ”ce frumos ar fi dacă…” şi să intri în cea a lui ”Hai să facem!”. Editura Paralela 45 se pare că a avut suficient din toate astea şi n-ai cum să nu admiri asta şi e greu să nu fii curios.

Şi dacă ai terminat de mângâiat copertele acelea ca nişte piersici cu culori de candy bar şi te întrebi ce şi cum ar putea să-ţi spună nişte adulţi pe care nu-i cunoşti despre adolescenţă şi iubire, uite ce am aflat despre adulţii aceştia:

Să trăieşti cu o presiune constantă

Alina Pietrăreanu are 25 de ani, ea e, încă, Young Adult sau oricum, pe acolo, pe aproape 🙂 E o artistă din genul acela complex, trăieşte artă, vocaţie şi convingeri, nu prea ai cum să-i pui o etichetă concisă şi lămuritoare, aşa că mai bine vorbim despre ce face: de exemplu, ţine cursuri de performance writing şi organizează festivaluri de artă din acelea cu statement şi manifestări artistice performative. How cool is that? Dar asta e aşa, ca să înţelegi că e vibrantă şi conectată şi merită să fii curios să vezi cam cât de cool e comunitatea artistică pe care a creat-o, adică Şangri-La Artistic Ground. 

În ”Să trăieşti cu o presiune constantă” îţi povesteşte despre adolescenţa pe care o ştie ea, nu e nevoie să-şi imagineze cum ar arăta viaţa unui adolescent din ”zilele noastre” pentru că o cunoaşte, nu a ajuns încă la vârsta la care să-ţi spună cum era pe ”vremea ei” pentru că vremea ei e încă vremea ta. Ce zici de asta?

Ceaikovski la walkman

Andrei Dósa are 37 de ani. E poet din vocație și încăpățânare, că așa a ajuns să renunțe la Facultatea de Construcții și să se țină de scris până când a atras atenția juriilor care acordă premii literare în România. Spune, într-un interviu acordat lui Bogdan Coșa, în revista DOR : “Am continuat să scriu pentru că uneori pot fi încăpăţânat ca un catâr (de la mama mi se trage, cel mai probabil). (…) E foarte curios acest fenomen: eu îmi vedeam de scris şi oportunităţile începeau să apară în jurul meu. Poate că sună un pic naiv, dar cred cu tărie că dacă faci ceva ce îţi place foarte mult, la un moment dat lumea o să observe, chiar dacă uneori acest lucru se întâmplă mult prea târziu”. Lumea a observat 🙂 

Acum își încearcă mâna în zona Young Adult cu romanul “Ceaikovski la walkman”: trei tineri din aceeași clasă de liceu te poartă prin primele lor iubiri din interiorul propriilor lor percepții. Dincolo de poveștile lor particulare, ei îți vorbesc unii despre ceilalți în așa fel încât realizezi cu uimire, ca cititor, că începi să aduni piese disparate dintr-un puzzle care se încheagă în cel de al patrulea capitol, în povestea fetei pe care fiecare dintre ei o cunoaște într-un mod diferit.

El era frumos, ea era iritată

Diana Geacăr scrie poezie şi proză scurtă, e şi traducătoare, e şi mamă de băiat. Asta poate are sau nu legătură cu faptul că a tradus mai multe cărţi pentru copii sau cu faptul că a publicat un roman pentru copii, cu dragoni şi jocuri video. Iubeşte animalele şi adoră păsările, le urmăreşte, le hrăneşte, le fotografiază şi scrie despre ele pe blogul ei.

În ”El era frumos, ea era iritată” îţi vorbeşte cu vocea unei adolescente de 17 ani care scrie un jurnal. Vei găsi acolo frământările vârstei, iubirile, semnele, hotărârile bruşte, schimbările de traseu, nesiguranţele, revoltele. Iar dacă se întâmplă să ai şi tu un jurnal, s-ar putea să ţi se pară, pe alocuri, că cineva a tras cu ochiul în paginile tale secrete şi le-a publicat într-o carte. Mai e ceva de zis: seamănă cu ”Romanul adolescentului miop”, scris de o adolescentă, care nu e mioapă, în anul 2001. Ceea ce poate însemna că, la 17 ani, toţi suntem puţin Eliade.

Eva şi ceilalţi

Cristina Ispas este poetă şi critic literar, dacă ar fi să o rezumăm în două cuvinte. Dar ştii bine că toate etichetele astea sunt neîncăpătoare pentru omul din ele. Cam cât de surprinzător e să afli că cineva pe care-l ştii din postura asta de poet, traducător şi critic literar vine dintr-un timp şi dintr-un spaţiu individual al unei copilării şi adolescenţe fericite şi se defineşte pe sine ŞI ca mamă şi soţie într-un spaţiu domestic prietenos! Nu că e wow?

În interviul pe care i-l acorda tot lui Bogdan Coşa, în 2018, Cristina Ispas se asumă cu naturaleţe: ”Domestică, da, categoric, asumat. Vreau să fiu domestică, e o alegere.”

Aşa că, în ”Eva şi ceilalţi”, îţi povesteşte despre o adolescenţă aşa cum era, de data aceasta, ”pe vremea aceea”, adică pe vremea adolescenţei noastre, a generaţiei ăsteia care a sărit de 40 de ani pe nerăsuflate, crezându-se încă young adult, până ce s-a trezit că spune pentru prima dată ”pe vremea mea”. Şi ce să zicem, avem o bănuială că ai vrea să tragi o privire prin vremea părinţilor tăi, acolo unde nu o să găseşti chestiile alea moralizatoare gen ”noi citeam, noi învăţam”, bla, bla, ci acolo unde se întâmplau lucrurile acelea despre care părinţii nu mai povestesc aşa uşor copiilor lor. Şi ai să înţelegi, poate, că spaţiul domestic asumat la vârsta adultă nu exclude o adolescenţă interesantă. 

Bilili

Andrei Crăciun este romancier şi jurnalist. Nu orice fel de jurnalist: nu ştim cât de relevant e pentru tine că e unul din cei mai premiaţi jurnaliști români, dar avem o bănuială că e relevant pentru faptul că e unul dintre fondatorii recorder.ro. În afară de asta, Andrei Crăciun are o predilecţie, se pare, pentru biografii; aşa că a pus la lucru skillurile de investigaţie şi documentare şi pe cele de scriitor şi a publicat două biografii romanţate.

Iar acum lucrează la o teză de doctorat despre biografia politică a lui Panait Istrati. Şi e clar că-i place, uite de ce:

”Bilili” completează perfect colecţia ”Prima dragoste” de la Editura Paralela 45: după ce ai văzut lumea şi iubirea prin ochii adolescenţilor contemporani cu tine sau din timpurile părinţilor tăi, oricum, din zona asta pe care nu o asociezi cu ”istoria” sau ”antichitatea”, Andrei Crăciun îţi propune pe bune să vezi o primă iubire ”de acum 100 de ani”. Bilili este o tânără muziciană din Geneva; prima ei dragoste e nimeni altul decât Panait Istrati. Cum e să iubeşti cu pasiune un personaj ca Panait Istrati, cum e să-l cunoşti, să încerci să-l înţelegi în contextul său şi al vremurilor acelora de după Primul Război Mondial? E fascinant!

Ei sunt adulţii care vor să îţi povestească primele iubiri. Curajoşi, vulnerabili şi oneşti te aşteaptă în colecţia ”Prima dragoste”, la Editura Paralela 45. Noi zicem că merită să fii curios!  

5 2 Voturi
Rating
Abonează-te
Vreau să primesc notificare
guest
1 Comment
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai apreciat
Vezi toate comentariile

[…] Puteți citi articolul integral pe platforma Reading is cool […]