Boala de a cumpăra cărți

Maria Macarov Burnichi

Nu cred că sunt singura care, de fiecare dată când intră în librărie, trebuie să fie distrasă de la rafturile pline de cărți, sau trebuie să i se ia portofelul. Acasă am teancuri întregi de cărți pe care nu cred că o să apuc să le citesc vreodată, pentru că mereu îmi iau altele noi.

Așa se întâmplă și cu statul pe TikTok, de exemplu. De câte ori deschid aplicația și văd filmulețe cu cine știe ce serie nouă de cărți sau ce plot mișto, mai-mai că mă duc pe elefant să comand cărțile, care apoi adună praf în dulap.

Să nu mai spun de faptul că, atunci când mă întreabă cineva ce vreau de ziua mea, de Crăciun, sau orice altă sărbătoare națională, răspunsul vine aproape instant: „Cărți!”. Și mai primesc niște mici teancuri de cărți pe care poate apuc să le citesc, sau poate nu, nu vom ști niciodată.

Nu știu de voi, dar mai am tendința ca, deși am citit o anumită carte deja, să o cumpăr și în engleză, pentru că vreau să văd și cum e originalul, dacă e mai bun. Oricum aș da-o, mereu găsesc scuze să mai cheltuiesc niște bani în librării.

M-am bucurat tare mult să aflu că nu sunt singura care suferă de boala asta. Aparent chiar există și un cuvânt pentru ea. În japoneză, de exemplu, se numește „tsundoku”, care vine practic de la „tsumu”- „a aduna” și „doku”- „a citi”. Nu are o traducere exactă în română, dar înseamnă, în mare, să cumperi cărți pe care le ții într-un teanc undeva și nu apuci să le citești niciodată.

Am aflat, de altfel, că până la descoperirea acestui cuvânt, oamenii foloseau termenul de „bibliomanie”, care, însă, deși poate pare similar ca sens, se referă de fapt doar la plăcerea de a colecționa cărți (în special first-edition), pe când tsundoku exprimă dorința de a citi cărți care se adună, „din întâmplare”.

Oricum vrei să numești boala asta, un lucru e sigur: este extenuantă, foarte, foarte costisitoare și riști să ratezi cărți care ți-ar putea schimba viața, pentru că nu ai ajuns niciodată la ele. Mă tot întreb ce e de făcut.

Mi s-a sugerat ca, dacă tot vreau să am la îndemână sute de cărți, să-mi iau un kindle – e mai ieftin, mai ușor de luat în geantă și durează mai puțin timp să întru în posesia cărții decât să fac drumul până la librărie.

Problema?

Nu pot să citesc pe telefon/tabletă sau orice alt instrument electronic. Pentru mine, cartea trebuie să fie carte – să poți da pagina, să simți mirosul de carte nouă, să poți pune un semn drăguț de carte și, bineînțeles, să pierzi ore în șir alegând locul perfect pentru ea în bibliotecă (Apropos, voi cum ați aranjat cărțile? După culori, alfabetic după autor, alfabetic după titlu? Help a girl out). Kindle-ul a căzut. Acum ce?

Mă gândeam să îmi aloc pe lună un buget de cărți. De exemplu, mă duc în februarie și-mi iau cărți de 200 de lei. Dacă până în martie nu le-am citit pe toate, scad 50-100 de lei din buget și-mi iau mai puține (sad reacts only). Dacă, în schimb, le-am citit, bugetul rămâne același. Cred că asta mă va determina să citesc toate cărțile pe care le cumpăr și, cine știe, poate reușesc să mă apuc și de cele pe care le am deja.

Dar, până reușesc eu să mă conving să pun planul în aplicare, poate încercați voi și-mi spuneți dacă a mers sau nu.

5 3 Voturi
Rating
Abonează-te
Vreau să primesc notificare
guest
1 Comment
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai apreciat
Vezi toate comentariile
Lupul de Zăpadă

Eu nu i-as spune chiar boala… parca suna negativ 🙂 Si cartile au un fel de a se lasa descoperite atunci cand ai nevoie.

Cumpara carti doar cand sunt reduceri semnificative. Cum au Elefant cu Books40 sau Books50, au si editurile reduceri mai mari, relativ periodic.

In ce priveste banii, eu folosesc o idee proprie. Am conturi si card la ING, care au un serviciu numit Round up, de fiecare data cand folosesti cardul la cumparaturi iti rotunjeste suma si isi salveaza diferenta intr-un cont separat (platesti ceva de 3 lei si iti e rotunjit la 5, 2 lei ajung in acel cont, se strange o suma maricica repede), eu il folosesc pentru carti la reduceri. Nu stiu daca exista si la alte banci.

Cea mai mare problema la mine va fi cu spatiul, aici e dificil in cazul multora. Dar ce frumos e totusi sa ai cartile peste tot, sa le vezi, sa le atingi 🙂