Otilia Cazimir și George Topârceanu s-au iubit

Ancuța Stoian

„Viața privată a scriitorilor e întotdeauna tristă și mediocră și, mai ales, lipsită de poezie. De aceea, de multe ori simpla biografie mai amănunțită a unui scriitor constituie o indelicatețe față de el. Atât cât a vrut să ne dăruiască din sufletului lui, ne-a dăruit cu bucurie în ceea ce a scris (…) Nu avem dreptul să-i cerem mai mult decât ne dă, nici, mai ales, să-i luăm cu sila atunci când nu mai poate protesta. “

Auzisem de povestea lor de dragoste, dar nu avusesem curiozitatea să caut detalii, deși sunt multe articole și filmulețe pe net.

Dar eu sunt norocoasă. La mine a ajuns povestea lor  într-un mod cu totul și cu totul inedit. Să vă povestesc.

Simona Antonescu s-a născut în Galați. Deși a visat dintotdeauna să se facă scriitoare, a durat destul de mult până și-a făcut curaj să scrie prima carte Fotograful Curtii Regale. Dupa ea au urmat Darul lui Serafim, Hanul lui Manuc și seria Istoria povestită copiilor. Și cred că e lesne de văzut că Simona e atrasă de istorie :

„Cred că undeva în inima fiecăruia dintre noi există un ochi pentru trecut. Dacă îl găsești și îl deschizi, atunci toate cele care au fost ți se arată altfel, mai apropiat, mai familiar. Înțelegi miezul de adevăr al lucrurilor și ajungi să simți că realmente te înrudești cu cei despre care scrie prin cărtile de istorie.”

Credeți că a scris și o carte despre povestea de dragoste dintre cei doi? Nu. De fapt, nu chiar. Aveți un pic răbdare cu mine.

Alex Tocilescu e bucureștean. Și scriitor, dramaturg, muzician și copywriter. A debutat în 2005 cu volumul de proză scurtă Eu et Al urmat apoi de Carne Crudă, Standard, Imperiul pisicilor și Adevărata carte cu pisicile lui Tocilescu

Dacă ei doi se cunosc sau nu, nu știu. Dar unul mi-a prezentat-o pe Otilia Cazimir și celălalt pe George Topârceanu.

Am citit două cărți, două biografii romanțate și m-am simțit de parcă prietena Otiliei mi-a povestit perspectiva ei și prietenul lui George mi-a povestit-o pe a lui.

Cărțile sunt foarte diferite atât ca structură cât și ca mod de abordare și scriere.

Povestea Otiliei Cazimir începe cu o scenă la Căteaua Leșinată și ne-o arată pe Otilia în primul ei an de după moartea lui Topârceanu, Top, cum îi spunea ea. Aflăm cum e viața ei fără el, dar nu rămânem doar în acea perioadă de timp pentru că povestea este presărată cu multe incursiuni în adolescența și prima tinerețe a Alexandrinei Gavrilescu, numele adevărat al Otiliei Cazimir. A fost un deliciu să o văd pe Didi cum chicotește cu prietena ei cea mai bună atunci când deja cunoscutul Topârceanu intra într-o camera. A fost o bucurie să fiu martora momentului în care ea și-a văzut publicată prima poezie. Am aflat motivele pentru care a ales să nu publice cu numele ei și acum știu și cine este vinovat pentru alegerea acestui nume, care scriitoarei nu i-a plăcut, dar pe care l-a păstratg.  

„Pândise un moment în care ei nu erau atenți și strecurase manuscrisul său printre celelalte plicuri, apoi strânsese iarăși cartea sub braț. Avea să-și păstrezge obiceiul acesta de a-și strecura pe ascuns textele printre scrisorile sostite la redacție încă multă vreme, chiar și după ce ei toți aflaseră și râdeau de această metodă.”

Povestea lui Topârceanu începe cu scena nașterii lui. Cartea lui Alex Tocilescu este  structurată diferit. Este împărțită în 15 capitole ordonate cronologic. Am citit despre copilăria lui Topârceanu, despre prima lui poezie, despre părinții lui, despre femeia cu care avea o relație și la care a mers să o anunțe că nu mai poate continua, dar a primit vestea că urma să fie tata, așa că s-a căsătorit. Am văzut aceeași lume și aceeași atmosferă a anilor 1910-1920 din vremea Otiliei Cazimir, dar prin ochii unui bărbat.

Otilia Cazimir apare destul de târziu în poveste, abia în capitolul VIII, dar chiar și așa, din carte reiese foarte clar cât de importantă a fost relația dintre ei doi pentru Topârceanu.

În cartea lui:

„Într-o seară mergeau pe stradă, Topârceanu se oferise să o conducă acasă, iar Alexandrina acceptase. Se opriră să admire un rhododendron.

– Poate o să râzi, spuse brusc Alexandrina mângâind o floare, dar m-am îndrăgostit de dumneata.

Topârceanu nu râse. Și el era îndrăgostit de ea. Era căsătorit și era tata, dar asta nu însemna mare lucru pentru el. Și oricum nu era ca și cum ăsta ar fi fost un secret.

– Situația mea…, zise el totuși, mai curând din politețe decât din convingere, dar nu apucă să continue, pentru că Alexandrina îi puse o mână pe gură.

– O cunosc, spuse ea.

Iar apoi îl sărută. “

În cartea ei:

„Ceea ce începuse ca un dialog literar romantic cu un poet pe care nu-l cunoștea în realitate, un suflet rătăcitor nematerializat, sfârșise prin a fi cea dintâi dragoste. Și cea de pe urmă și singura, putea spune astăzi.”

Amândouă cărțile sunt biografii și conțin și alte informații, desigur, nu doar cele legate de relația dintre cei doi. Detaliile despre viața scriitorilor și a poeților din acea perioadă, atmosfera dintr-o redacție, felul în care erau consumate și apreciate de public revistele literare, poveștile din perioada în care Topârceanu a fost prizonier de război în Bulgaria și felul în care și-a găsit el prietenii și familia când s-a întors,  toate m-au bucurat și m-au îmbogățit. Dar trebuie să recunosc că cel mai mult mi-a plăcut să citesc despre aceleași lucruri din perspective diferite.

În cartea lui:

Un fragment din capitolul XII, cel în care Topârceanu face presă și depresie.

„Lui Sadoveanu îi stătea pe limbă să întrebe dacă avea probleme cu femeile, dar se abținu. Situația lui Topârceanu era cunoscută de mai tot orașul, dar oamenii erau politicoși și-l bârfeau pe poet în șoaptă pe la colțuri. Dacă cei doi erau discreți, ce rost avea să-I zgândări? Și în plus, Topîrceanu nu era nici primul și nici ultimul bărbat care avea și soție, și amantă. “

În cartea ei:

„Tinerețea ei poleia totul în jur și atunci când scria, simțea că desface pe spate o pereche mare de aripi. Iubea, scria și publica. Îi părea un noroc neașteptat să se simtă atât de împlinită la o vârstă atât de fragedă. Era conștientă că este o împlinire cam chinuită, totuși era fericirea maximă pe care ea o vedea posibilă. “

Multe dintre situațiile descrise în cele două cărți, ca în oricare altă biografie romanțată, sunt imaginate de autori. Firele epice respectă șirul evenimentelor, respectă realitatea, așa cum a fost ea documentată despre viețile celor doi, dar golurile, legăturile, detaliile sunt adăugate de cei doi autori pentru fluiditatea textului, pentru sare și pentru piper, pentru a nu da voie biografiilor să fie doar o înșiruire de date, locuri și fapte.

Alex Tocilescu scrie despre un moment în care Topîrceanu părăsește una dintre casele în care stătea și se mută într-alta. Sunt detalii în acea scenă pe care nimeni, în afară de poetul însuși, nu ar fi avut cum să le știe. Și Tocilescu știe asta, așa că a găsit un tertip pe cât de simpatic, pe atât de ingenios:

„Ce se întâmplă mai exact aflăm însă din mărturia unui porumbel care urmărise scena pe geam:

Mi-era simpatic individul. Locuiam fix sub geamul lui la vremea aia, mă combinasem cu o porumbiță venită taman din Croația, era frumos…“

Aș putea continua mult și bine în felul ăsta, pentru că m-am bucurat tare de aceste două cărți, la fel cum m-am bucurat și de celelalte biografii romanțate din aceeași serie: Colecția scriitorilor de poveste, pe care o găsiți la Muzeul Literaturii din Iași, și despre care o să scriu separat.

Care le-a fost intenția celor care au făcut acest proiect, nu știu. Dar pot să vă spun că mie, pe lângă bucuria lecturii, mi-au mai adus și pofta și curiozitatea de a le cunoaște scriitura și poeziile Otiliei Cazimir și lui George Topîrceanu.

Ai ochii negri, mincinoşi şi răi

Fântânile cu ape moarte-ascund

Pupile negre licărind în fund,

Ce mă atrag spre-adânc ca ochii tăi.

Când vreau să plec, mă ţii în loc cu un cuvânt

Aşa se zbat copacii în furtună;

Ca pentru fugă crengile-şi adună,

Dar rădăcina-i leagă de pămînt.

De azi încolo n-am să-l mai iubesc…

Dar când îi văd privirile păgâne

Şi zâmbetul copilăresc,

Mă jur că n-am să-l mai iubesc – de mâine.

5 1 Vot
Rating
Abonează-te
Vreau să primesc notificare
guest
0 Comments
Vezi toate comentariile