CARTE

Dumnezeul lucrurilor mărunte

Dumnezeul lucrurilor mărunte

De Arundhati Roy

(1 ratings)

ADAUGĂ LA


Vrei să ne sugerezi o corectură? Apasă aici! Citește recenzie

Detalii

Titlu: Dumnezeul lucrurilor mărunte

Autor: Arundhati Roy

Editura: HUMANITAS

ANUL APARIȚIEI: 2022

ISBN: 978-606-097-012-5

Număr pagini: 328

Format: 13 X 20 cm

Colecție: Raftul Denisei

Traducere: Luana Stoica

Coperta și ilustrații: Angela Rotaru

Categorie: Ficțiune, Literatura universală

Descriere
Arundhati Roy este prima scriitoare indiana care a castigat Booker Prize. Premiul i-a fost acordat pentru romanul de debut, Dumnezeul lucrurilor marunte, care, prin amestecul de exotism, misticism si istorie indiana, prin erotismul intens inserat in peisajul unei societati fracturate in caste si conditionate de prejudecati religioase, prin intensitatea poetica a limbajului si inventivitatea exploziva a stilului, s-a bucurat imediat de succes.
Sudul Indiei, 1969. Inarmati cu inocenta invincibila a copiilor, gemenii Rahel si Estha isi traiesc varsta nevinovata la adapostul unei familii pestrite: frumoasa, dar singuratica lor mama, care il iubeste noaptea pe barbatul pe care copiii ei il adora ziua; bunica lor oarba, care canta la vioara; unchiul lor drag, chefliu, marxist radical, afemeiat; o matusa antipatica, pe care o dezamagire in dragoste a facut-o sa savureze toate nefericirile celor din jurul ei... Dar, cand verisoara lor din Anglia impreuna cu mama ei vin in vizita de Craciun, gemenii afla ca lucrurile se pot schimba intr-o clipa.
3 1 Vot
Rating
Abonează-te
Vreau să primesc notificare
guest
1 Comment
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai apreciat
Vezi toate comentariile
lilia.toma@gmail.com

#retrospectiva6luni2023
https://www.facebook.com/…/9543…/posts/6403364899717826/
#DumnezeulLucrurilorMărunte #ArundhatiRoy #challenge
#readingiscoolchallenge
#carte9din2023
#carteMai2023
Mi s-a parut ingrozitor de trista. Si am ales citatul de jos pentru ca mi se pare ca reflecta atat tristetea, cat si disperarea, durerea personajelor din carte.
“…..diferite feluri de disperare luptă pentru supremaţie. Şi că disperarea personală nu poate fi niciodată destul de disperată. Că se întâmpla ceva atunci când frământarea personală vizita troiţa frământării vaste, violente, circulare, motrice, ridicole, nebune, imposibile, publice a unei naţiuni. Că Dumnezeul cel Mare urla ca un vânt fierbinte şi cerea supunere. Că Dumnezeul cel Mic (plăcut şi stăpânit, particular şi limitat) ieşea cauterizat, râzând mânzeşte de propria-i temeritate. Deprins cu confirmarea propriei inconsecvenţe, devenea maleabil şi cu adevărat indiferent. Nimic nu conta prea mult. Nimic prea mult nu conta.
Şi cu cât însemna mai puţin, cu atât mai puţin însemna. Nu era niciodată destul de important.”