Oameni de porumb

În zorii lumii, spun legendele mayașe din care se inspiră Asturias, zeii au eșuat de mai multe ori în eforturile de a crea omul, până când au descoperit substanța potrivită pentru a forma creatura definitivă: porumbul. Romanul aduce laolaltă plămădirea omului de porumb cu denunțarea incisivă a efectelor devastatoare pe care le-a avut capitalismul asupra obiceiurilor și credințelor ancestrale ale populațiilor rurale. Printre sunete, simboluri și metafore, pendulând necontenit între real și oniric, povestea duce, în cele din urmă, la deznădejde, depersonalizare și dezumanizare. Miguel Ángel Asturias (1899–1974), diplomat, romancier, poet și dramaturg, a pus bazele a ceea ce va fi cunoscut mai apoi ca boom-ul latino-american. Romanul Domnul Președinte – început pe când era student la drept (1920) și terminat în 1933 – este cea mai cunoscută operă a sa, fiind adaptată cinematografic, jucată pe scena teatrelor și tradusă în principalele limbi internaționale. Asturias este unul dintre primii scriitori care utilizează tehnica realismului magic. Subiectul comun al operei sale este inegalitatea socială: autorul denunță abuzurile care au avut loc de-a lungul istoriei Americii Latine, o consecință a regimurilor politice. A absolvit Universitatea San Carlos din Guatemala. În timpul studenției a participat la lupta împotriva dictaturii lui Estrada Cabrera. A fondat și a condus Universitatea Populară, după care a plecat în Europa, unde a trăit cu intensitate evenimentele care aveau să transforme bătrânul continent. A studiat cultura mayașă la Sorbona, împreună cu americanistul Georges Raynaud. În 1933 s-a întors în Guatemala, unde a fondat primul ziar de radio din țară, Diario del Aire. A dus o viață culturală și academică agitată. În perioada revoluționară (1944–1954) a avut diverse funcții diplomatice. În 1967 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. A murit la Madrid, pe 9 iunie 1974, dar rămășițele sale se află la Paris, în cimitirul Père Lachaise.