Inimă de cerneală

„Această carte n-ar fi pus-o însă sub pernă, de spaimă față de ceea ce ar fi putut să-i șoptească. Toată nenorocirea care se abătuse asupra ei în ultimele trei zile părea să se fi strecurat afară din paginile ei, și poate că nu era decât umbra a ceea ce încă o mai aștepta acolo înăuntru.
Totuși trebuia să intre în ea. Unde să-l caute altminteri pe Mo? Elinor avea dreptate, era absurd s-o ia pur și simplu la picior. Trebuia să încerce să dea de urma lui Mo printre literele din Inimă de cerneală.”

„Inimă de cerneală” și „Sânge de cerneală”, două volume pline de suspans ale Corneliei Funke sau mai pe șleau… aventurile unui legător de cărți și ale familiei sale în lumea cărților și harababura dintre lumi.

Pe vremuri… 😀

Când aveam o emisiune drăguță despre cărțile care ne-au influențat viața, „Cartea mea” de la Realitatea TV, mi-ar fi plăcut să-mi fi vorbit careva despre cartea asta, al cărui prim autor am fost, asta-i clar, în mintea-mi curioasă și neobosită, apoi tu și toți cei îndrăgostiți de cărți.

Într-o familie de intelectuali, eu eram INTELECTUALA CASEI, cocoțată-n vârf de pat cu câte o carte în mână, ori cu gândurile hoinare prin cărțile bibliotecii întoarsă pe toate părțile, ca o pereche de blugi găuriți de la atâta purtare.

Ce-ar fi dacă aș intra în paginile cărții și aș trăi sute de vieți?

Când aș mai avea timp să-mi trăiesc a mea viață sau cum ar fi viața mea? O notiță de subsol, deși vreau să fie o carte întreagă, fascinantă, încât toți cititorii ei să-și dorească să petreacă măcar câteva minute acolo.

Peste ani am găsit ideea cărții din a mea minte, dar așa de frumos scrisă, încât am citit-o si am recitit-o și azi o țin în dormitor, pe noptieră, pentru câteva evadări necesare din realitate 😉. Îmi închipui că sunt Limbă vrăjită, Mo, legătorul de cărți, cel care a scos personaje dintr-o carte, dar a trimis oameni reali în loc, păsări, animale și poate niscaiva gângănii cărora nu le ține nimeni socoteala.

„Inimă de cerneală” este locul în care realitatea se întrepătrunde cu ficțiunea…

Unde oamenii călătoresc prin cărți, iar personajele emigrează fără voia lor într-o realitate, care unora le place, dar altora le dă bătăi de inimă si-s sufocați de dor. Deget-de-praf, Capricorn, Basta, Farid, Gwin – jderul cu cornițe, zânele albastre sunt doar câteva dintre personajele ajunse în lumea reală. Unele s-au adaptat prea bine aici, altele suferă și vor acasă.

Lumea cărților e minunată, dar când o familie se destramă din cauza vrăjii de pe limbă sau când o familie e atinsă de magie și asta nu e o binecuvântare, ci blestem, atunci lumea o ia razna, iar viața ia o întorsătură mai mult decât ciudată.

Meggi și Mo, fiica și tatăl chinuit de suferința de a avea limba vrăjită…

De aici și porecla pe care i-au dat-o personajele, ambii cu același har sau blestem, cei ce citeau curgător și transformau realitatea. Meggie e copilul curios care vrea să scrie ca Fenoglio pentru a scoate personaje din cărți, pe care cu cuvintele potrivite să le trimită înapoi.

Resa, Teresa, mama pierdută în paginile cărții, soția lui Mo și nepoata Elinorei, cea care a petrecut prea mulți ani în Lumea de cerneală pierzându-și vocea. Și scriitorul cărții buclucașe, Fenoglio, creatorul unei Lumi de cerneală care se revarsă în lumea reală, dar se stinge cu ajutorul Umbrei. Iar când totul ia sfârșit, autorul dispare în propria-i carte.

Ce poate fi mai frumos sau nu? Citiți și-mi spuneți!

Ne vedem în Pădurea-fără-drum… 🖐🏻