Scrisori remarcabile. Spațiu

“O scrisoare este o bombă cu ceas, un mesaj închis într-o sticlă, o incantație, un strigăt după ajutor, o poveste, expresia unei frământări, o porție de dragoste, o cale de a crea legătură prin cuvinte. Această formă simplă, genială și democratică de artă rămâne o modalitate de comunicare puternică și, în ciuda oricărei revoluții tehnologice în care ne-am afla, scrisoarea e un lucru viu și, întocmai literaturii, va supraviețui.”

Mereu am zis că senzația pe care o am atunci când țin în palme o carte nouă și îi deschid paginile e asemănătoare sentimentului de a deține un cufăr cu lucruri fascinante care urmează să mă poarte în povești și locuri la care nu m-aș fi gândit niciodată.

La fel s-a întâmplat atunci când am deschis colecția de scrisori remarcabile despre oameni pasionați de explorarea spațiului uniți sub aceeași curiozitate de a afla secretele cosmosului.

Am fost ca un copil căruia tocmai i s-au deschis multe uși, nerăbdător să le parcurgă pe toate, să afle ce simte o fetiță afro-americană de zece ani când citește cartea “Hidden Figures”, o poveste adevărată despre trei pionere de origine africană care în anii ’60 au lucrat la NASA din postura de “computere umane” calculând traiectoriile de aterizare pentru John Glenn și Neil Armstrong, și care se hotărăște să-i scrie autoarei mărturisindu-și emoția și fascinația pentru aceste personaje remarcabile care au scris istorie, să vadă ce și cum simte un părinte al cărui copil pleacă în spațiu, să revadă discursul lui John F. Kennedy, discurs care nu a intrat doar în istoria americanilor, ci și în cea a lumii și multe alte dedesubturi fascinante care te fac să înțelegi un pic mai bine evenimentele spațiale ale omenirii.

Când am aflat toate astea, fascinată de astronomie de mult timp, am închis cartea și am căutat filmul pentru că am simțit că nu pot lăsa povestea în aer, trebuie să aflu mai multe despre perioada anilor 60 și cursa dintre Rusia și SUA în a fi prima națiune care trimite pe cineva în spațiu.

Apoi, fascinată să citesc mai multe despre Buzz Aldrin și Neil Armstrong și ce au simțit primii oameni care au pășit pe lună, am aflat că sunt profesori universitari care i-au scris lui Armstrong, convinși că aselenizarea a fost o înscenare filmată într-unul dintre studiourile din Texas, Armstrong scriindu-i un răspuns unuia dintre aceștia.

M-am plimbat printre mărturiile unor muzicieni sau scriitori celebri, vizionari, care, deși nu au depășit orbita pământului, au reușit prin experiența oamenilor de știință și a astronauților, să găsească inspirația artistică în explorarea spațiului, am revăzut discursul lui John F. Kennedy, am aflat ce simte un părinte a cărui copil se pregătește să călătorească dincolo de planeta Pământ, am descoperit pasiunea pentru astronomie, dăruirea și curiozitatea nemărginită pentru ceea ce încă nu cunoaștem, marile proiecte spațiale în care interesul omenirii e plasat mai sus decât interesul personal.

M-au emoționat scrisoarea unui tată mândru către fiul său care a făcut legământ cu spațiul, trimisă chiar în ajunul plecării acestuia, scrisoarea de rămas bun de la un cosmonaut către soția și fiicele sale, pentru a fi citită în cazul în care nu se mai întoarce niciodată din spațiu, declarația de presă pregătită de dinainte de guvernul american în eventualitatea în care echipajul misiunii Apolo 11 nu avea să se mai întoarcă cu bine, mărturia unei femei pilot care nu a mai ajuns să exploreze spațiul, scrisorile unor copii fascinați de cosmos care s-au simțit inspirați de tot ce face NASA și care visează ca într-o zi să devină astronauți.

Mi-a plăcut să citesc mai multe despre Voyager Golden Record, discul de 30 de centimetri realizat din cupru și placat cu aur, trimis cu sonda spațială Voyager care conține sunete și imagini alese pentru a reda diversitatea vieții de pe Pământ.

Carl Sagan spunea că “Sondele vor fi întâlnite și discurile ascultate doar dacă există civilizații capabile de călătorii spațiale în spațiul interstelar. Însă lansarea acestei “sticle” în „oceanul” spațial spune cuvinte pline de speranță despre viața pe această planetă.” Cu toate că intenția NASA a fost de a spune extratereștrilor povestea oamenilor Pământului, înregistrarea de pe disc e mai degrabă văzută ca o capsulă a timpului sau o declarație simbolică decât ca o încercare serioasă de comunicare cu viața extraterestră.

Scrisori remarcabile – Spațiul, această colecție de treizeci de scrisori despre un subiect mai măreț decât noi, reunește scrisori ale unor astronauți, politicieni, părinți și copii și cuprind toate speranțele, uimirile, avertizările, nemulțumirile, remușcările și temerile lor.

Cartea, la fel cum spune și Usher, m-a făcut să mă simt minusculă din punct de vedere fizic, dar mi-a arătat și ignoranța cu care, noi oamenii, trăim cu privire la multe aspecte legate de spațiu. Depășirea granițele științei și tehnologiei, explorarea pașnică, cucerirea marelui necunoscut, toate astea ne pot inspira, ajuta și răspunde la întrebări despre planeta noastră.

Shaun Usher este un scriitor britanic și deținătorul blogurilor lettersofnote.com și listsofnote.com. Îi place să colecționeze scrisori vechi și cărți frumoase și își petrece timpul căutând corespondență și întocmind liste de lucruri pe care să le împărtășească cu ceilalți. În 2009, pasiunea sa pentru scrisori vechi s‑a concretizat în lansarea website‑ului lettersofnote.com, un muzeu online vizitat de peste o sută de milioane de ori. Acestea au fost publicate patru ani mai târziu, într‑o serie tematică, devenită în scurt timp bestseller.

La editura Curtea Veche găsim o colecție impresionată de scrisori remarcabile, pe lângă subiectul spațiu, despre război, muzică, artă, iubire, părinți, erotism, și chiar despre pisici.