Toate recenziile



Conversații cu prieteni

Conversații cu prieteni

De  Sally Rooney

ADAUGĂ LA

Maria Tristiu a oferit

„În seara aia, după ce a plecat Bobbi, o oră jumate am scris poezii în care mi-am simbolizat corpul sub formă de mizerie, de ambalaj gol, de fruct mâncat pe jumătate și aruncat la gunoi. Faptul că mi-am pus la treabă disprețul de sine în felul ăsta nu m-a ajutat să mă simt efectiv mai bine, dar în schimb m-a epuizat.”
Citește tot
Un joc și o desfătare

Un joc și o desfătare

De  James Salter

ADAUGĂ LA

Dumitra Rasnoveanu a oferit

„Ea se apleacă înainte cu chibritul aprins, îl introduce, și soba explodează deodată. O flacără albastră se precipită în jurul arzătorului, apoi arde cu sunet constant. În cameră nu e nici o altă lumină, iar aceasta se răsfrânge în podea. Ea se ridică din nou. Lasă chibritul ars să cadă pe masă și începe să-și aranjeze pijamaua pe grătarul sobei, răsfirând-o ca să se încălzească. Dean o ajută puțin. Mătasea – dacă mătase e – e foarte rece. Întorși de la Vox – peste drum de service-ul Citroën –, ale cărui uși de sticlă sunt acum închise, stau în picioare unul lângă altul în întunericul asurzitor. Cu un gest cald, aproape prietenesc, el își pune brațele în jurul ei. Abia dacă se cunosc. Ea acceptă fără un cuvânt, fără o mișcare, și amândoi așteaptă într-o tăcere pură, în aerul abia atins de mirosul dulceag al gazului. După o vreme, ea întoarce pijamaua pe partea cealaltă. E cu spatele la el. Dintr-o singură mișcare își trage puloverul peste cap și apoi, îndoindu-și mâna la spate în poziția aceea incomodă, își desface sutienul. El o întoarce încet cu fața. Ea îi oprește până la urmă săruturile ca să se rezeme de perete, cu mâinile pe lângă corp.”
Citește tot
Și tot mă ridic

Și tot mă ridic

De  Maya Angelou

ADAUGĂ LA

Adina Dragomir a oferit

„Din colibele unei istorii rușinoase / Mă ridic / Dintr-un trecut cu rădăcini dureroase / Mă ridic / Sunt un ocean negru, săltat și întins, / Mă adun și mă umflu, la orice val rezist.”
Citește tot
Scrisori remarcabile. Spațiu

Scrisori remarcabile. Spațiu

De  SHAUN USHER

ADAUGĂ LA

Magalena Aldea a oferit

“O scrisoare este o bombă cu ceas, un mesaj închis într-o sticlă, o incantație, un strigăt după ajutor, o poveste, expresia unei frământări, o porție de dragoste, o cale de a crea legătură prin cuvinte. Această formă simplă, genială și democratică de artă rămâne o modalitate de comunicare puternică și, în ciuda oricărei revoluții tehnologice în care ne-am afla, scrisoarea e un lucru viu și, întocmai literaturii, va supraviețui.”
Citește tot
Oameni de porumb

Oameni de porumb

De  Miguel Angel Asturias

ADAUGĂ LA

Sînziana Bălțătescu a oferit

”(...) noi suntem făcuți din porumb și dacă facem negoț din ceea ce suntem făcuți, din carnea noastră, doar aparența se schimbă, da’ dacă vorbim de substanțe, un copil e tot carne, la fel ca un lan de porumb. Legea de altădată îi dădea voie tatălui să-și mănânce copilul dacă se întâmpla să fie asediați, dar niciodată nu i-a dat voie să-l ucidă ca să vândă carnea. Unu’ dintre lucrurile întunecate e faptul că ne putem alimenta cu porumb, care e carne din carnea noastră, cu știuleți, care ni-s copiii noștri; însă totu’ va sfârși sărăcăcios și pârjolit de soare, de vânt, de vâlvătăi, dacă semănatul porumbului pentru negoț va continua, ca și cum n-ar fi sfânt, cel mai sfânt”.
Citește tot
Abraxas

Abraxas

De  BOGDAN-ALEXANDRU STANESCU

ADAUGĂ LA

Reading is Cool a oferit

”A venit însă momentul de a-i pune pe acești doi protagoniști alături: femeia desprinsă din scena aranjată de Wagner la Bayreuth, rece ca o amforă pe fundul mării, care folosea sexul pentru a obține ce-și dorea și care a vrut să-și unească destinul cu acest băiat slab și chelios, un nevropat violent obsedat de futut. Și au făcut-o. Iar eu sunt produsul lor. Urăsc determinismul de orice fel și știu cât de mult haos se ascunde sub pojghița aparent pozitivistă a vieții sociale, dar de multe ori, de-a lungul interminabililor ani de degringoladă pe care i-am trăit, am simțit că duc în cârcă fantasmele lor furioase”.
Citește tot
Prietenii noștri de la țară

Prietenii noștri de la țară

De  Gary Shteyngart

ADAUGĂ LA

Adina Dragomir a oferit

,,În oraș, oamenii mureau. Unii mai mult decât alții. Virusul cutreierase pământul, dar alesese să se stabilească acolo, exact cum părinții Mashei, ai lui Senderovsky, ai lui Karen și ai lui Vinod îl aleseseră cu patru decenii în urmă ca loc în care să se salveze de reverberațiile nocturne ale lui Stalin și Hitler, de Împărțire și divizare, de durerea care radia nu din amintirea îndepărtată, ci care izvora direct din mâinile taților lor."
Citește tot
Civilizații

Civilizații

De  Laurent Binet

ADAUGĂ LA

Roxana Drăgănuță a oferit

Cele nouă zeci și cinci de teze ale Soarelui [...] 20. Muritorii se achită de toate datoriile prin moarte. [...] 22. Creștinii trebuie să învețe că cel care le dă săracilor ori le împrumută celor în nevoință face mai mult bine decât dacă ar cumpăra indulgență. [...] 46. De ce să le dai oamenilor liberul arbitru, dacă prin asta le permiți să facă rău? [...] 52. „Primiți-l pe cel slab în credință fără a-i judeca opiniile.” [...] 59. Nici Soarele, nici pământul nu cer cuiva plata unei dijme, fie ea mare sau mică.
Citește tot
Daisy Jones & The Six

Daisy Jones & The Six

De  Taylor Jenkins Reid

ADAUGĂ LA

Ioana Bostan a oferit

„Mă uitam la oamenii din față care mă ascultau, mă auzeau. Oameni din altă țară, oameni pe care nu-i întâlnisem niciodată în viața mea, și mă simțeam legată de ei într-un fel cum nu mă simțisem legată de cineva vreodată. Asta am iubit întotdeauna la muzică. Nu sunetele, mulțimile sau vremurile bune, cât cuvintele – emoțiile, poveștile, adevărul – pe care le poți lăsa să-ți iasă din gură. Muzica poate să sape, știi? Poate să-ți înfigă o lopată în piept și să înceapă să sape până dă de ceva. În noaptea aia mi-am confirmat că voiam să scot un album cu cântecele mele.”
Citește tot
Noaptea de foc

Noaptea de foc

De  Eric-Emmanuel Schmitt

ADAUGĂ LA

Maria Tristiu a oferit

„Încep să respir normal și reintru în propriul corp, cel de douăzeci și opt de ani, captiv în nisip. Crampele îmi aduc aminte cât de incomod e adăpostul meu, iar frisoanele, cât de frig e afară. Vântul suflă furios, tot mai tare, șuierător. Dar dincolo de toate strălucește o certitudine: El există. Cine? Nu pot să-I dau nume. Nu poate fi niciodată numit. Există. Cine? Cine e răpitorul meu? Cine m-a înălțat deasupra hăurilor și mi-a dăruit bucurie?”
Citește tot
Mă gândesc să-i pun capăt

Mă gândesc să-i pun capăt

De  Iain Reid

ADAUGĂ LA

Dumitra Rîșnoveanu a oferit

”Mă gândesc să-i pun capăt. Iar când apare gândul ăsta, rămâne. Durează. Și când dorm. Și când mă trezesc. E acolo. Mereu. Nu mă gândesc de mult la asta. Ideea este nouă. Dar în același timp pare veche. Când a luat naștere? Dacă gândul ăsta nu a fost conceput de mine, ci plantat în mintea mea, înainte de a prinde contur? O idee nerostită este lipsită de originalitate? Poate că, de fapt, am știut tot timpul. Poate că oricum așa avea să se sfârșească. Jake a spus cândva: „Uneori, un gând este mai aproape de adevăr, de realitate, decât o acțiune. Poți spune orice, poți face orice, dar nu poți falsifica un gând. “Nu poți falsifica un gând. Tocmai la asta mă gândesc. Mă îngrijorează. Serios. Poate ar fi trebuit să știu cum se va termina. Poate că sfârșitul a fost scris încă de la început.”
Citește tot