Toate recenziile



Nopți în Marrakech

De  Jane Green

ADAUGĂ LA

Maria Macarov-Burnichi a oferit

„Am prizat împreună cu ei linii întregi de cocaină, ignorând gustul acru și rânced pe care mi-l lăsa în gâtlej. Drogul ne-a înviorat îndeajuns încât să putem continua să bem. Am pornit muzica și am fumat, discutând despre situația mondială și despre cum aveam să schimbăm lumea, despre cum noi, tinerii, eram singurii care puteam face asta. Am fumat, am băut și am stat de vorbă, iar pe măsură ce după-amiaza se transforma în seară, Gerard ne oferea din ce în ce mai multe droguri. Am mâncat din ciocolata cu hașiș. Am fumat opiu. Am înghițit Mandrax. Și am băut fără oprire. Am făcut bomboane rotunde de mousse cu canabis, râzând din pricina mizeriei pe care o făceam pretutindeni în jurul nostru, în timp ce Gerard o tăgea încontinuu pe Talitha pe genunchii lui, mângâindu-i întreg corpul. Au sfârșit prin a se săruta în fața mea, iar eu eram mult prea drogată ca să mă mai simt rușinată sau ca să plec de acolo.”
Citește tot

Departe de casă

De  ISHMAEL BEAH

ADAUGĂ LA

Adina Dragomir a oferit

,, - Sunt din Sierra Leone, iar problema care ne afectează pe noi, copiii, este războiul care ne obligă să fugim de acasă, să ne pierdem familiile și să umblăm fără țintă prin păduri. Ca urmare, suntem implicați în conflict ca soldați, transportăm tot felul de încărcături grele și îndeplinim multe alte sarcini dificile. Toate astea pentru că suntem înfometați, ne pierdem familiile și trebuie să ne simțim în siguranță, să avem sentimentul apartenenței când totul în jur se prăbușește."
Citește tot

Pisica pe acoperișul fierbinte. Menajeria de sticlă. Camino Real

De  TENNESSEE WILLIAMS

ADAUGĂ LA

Sinziana Bălțătescu a oferit

”Piesa realistă pur-sânge, cu aparatura ei casnică autentică și cuburile de gheață reale, cu personajele ei care vorbesc exact asemeni publicului, corespunde peisajului în pictura academistă și are aceeași calitate a asemănării fotografice. Toată lumea ar trebui să știe în ziua de azi cât de puțin importantă este reproducerea fotografică în artă: adevărul, viața sau realitatea sunt lucruri organice pe care imaginația poetică le poate reprezenta sau sugera în esența lor numai transformându-le, schimbându-le în alte forme decât acelea în care au fost prezente doar ca apariție.”
Citește tot

Spulberă-mă

De  Tahereh Mafi

ADAUGĂ LA

Maria Macarov-Burnichi a oferit

„Întotdeauna îmi pun întrebări despre picăturile de ploaie. Mă întreb cum de cad mereu, poticnindu-se de propriile lor picioare, rupându-le, şi uitând să-şi deschidă paraşutele când coboară din cer spre un sfârşit nesigur. E ca şi cum cineva îşi goleşte buzunarele deasupra pământului şi nu pare să-i pese unde cade conţinutul lor, nu pare să-i pese că picăturile de ploaie explodează când lovesc pământul, că se spulberă când cad, că oamenii blestemă zilele când picăturile îndrăznesc să bată darabana pe uşile lor. Eu sunt o picătură de ploaie. Părinţii mei şi-au golit buzunarele de mine şi m-au lăsat să mă evapor pe o placă de beton.”
Citește tot

Mireasa hoțomană

De  Margaret Atwood

ADAUGĂ LA

Maria Tristiu a oferit

„Roz se aşază pe comoda victoriană transformată în taburet de baie şi se uită la Mitch cum se bărbiereşte. Moare să-l privească bărbierindu-se. Spuma aia sălbatică şi albă, un fel de barbă de om primitiv, şi felul în care se strâmbă, ca să ajungă la cele mai ascunse fire de păr! Trebuie să recunoască, Mitch nu e doar distins, e de-a dreptul chipeș, deşi pielea i s-a mai înroşit şi ochii lui albaştri şi-au mai pierdut din culoare.”
Citește tot

Mâine, când ne-am întâlnit

De  Doru Preda

ADAUGĂ LA

Adina Drag a oferit

„Numele meu este Daideguar și am darul aducerii aminte. Peste colinele din zare se întinde Marisa-Poleya, orașul nemărginit, de unde am fost alungat în copilărie. (...) Nu este nici trecut și nici viitor, ci un prezent continuu, care ne transformă. După cum nu sunt nici bărbat, nici femeie, la vârsta de șapte ani, când s-a confirmat poziția de ambiguitate, am fost despărțit de familie și trimis în deșert, în rândul golarzilor, considerați rebuturi umane. (...). Trec dintr-o stare în alta. Atât. (...) Eu sunt ceilalți, mă aud șoptind.”
Citește tot

Ultima dorință

De  Andrzej Sapkowski

ADAUGĂ LA

Maria Macarov-Burnichi a oferit

„Oamenilor, și-a întors Geralt capul, le place să inventeze monștri și monstruozități. Ca să pară mai puțin monstruoși ei înșiși. Când beau de sting, înșală, fură, își altoiesc nevestele, își înfometează bunicile neputincioase, pălesc cu toporul vulpea prinsă în găinar sau ciuruiesc cu săgețile ultimul unicorn care mai supraviețuiește pe pământ, le place să creadă totuși că Mora care le întră în cocioabe în zori este mai monstruoasă decât ei. Așa își iau o piatră de pe inimă și se simt mai ușurați. Și le este mai ușor să trăiască.”
Citește tot

Vegetariana

De  Han Kang

ADAUGĂ LA

Ioana Bostan a oferit

„Singurul lucru în care mă pot încrede încă este pieptul meu. Îmi plac sânii mei. Sunt absolut inocenți. Mâinile, picioarele, dinții și limba, până și privirea sunt arme care pot să rănească, vor să omoare. Dar sânii nu. Cât timp îi am, totul va fi bine pentru mine. Deocamdată. Dar, nu știu de ce, se micșorează. Nu mai sunt rotunjiți. De ce? De ce slăbesc așa? Ce-o să mă fac dacă o să devin din ce în ce mai ascuțită?”
Citește tot

Proiectul Hail Mary

De  Andy Weir

ADAUGĂ LA

Corina Răduță a oferit

„Este ridicol. Cum aș putea să dorm? Cum ar putea cineva să doarmă în circumstanțele astea? Încă mă obișnuiesc cu ce se întâmplă. Afară se află un extraterestru. Și mă chinuie ideea că nu pot să descopăr ce știe el despre astrofag. Dar nu poți vorbi cu cineva despre concepte științifice complexe prin pantomimă. Avem nevoie de un limbaj comun, oricât de rudimentar ar fi. Trebuie să continui să fac ceea ce fac acum. Să lucrez la comunicarea științifică. Verbele și substantivele din fizică. . Este singurul set de concepte pe care, cu siguranță, îl împărtășim – legile fizicii sunt aceleași peste tot. Și, odată ce avem destule cuvinte ca să vorbim despre știință, o să începem să vorbim despre astrofag. Și în „VVℓλI” secunde eridiene o să vorbesc din nou cu el. Cum naiba poate cineva să adoarmă într-un moment ca ăsta?”
Citește tot

Născut în afara legii. Amintiri dintr-o copilărie sud-africană

De  Trevor Noah

ADAUGĂ LA

Ancuța Stoian a oferit

„Oamenii credeau că mama nu era în toate mințile. Patinoare, cinematografe în aer liber și suburbii, toate astea erau izinto zabelungu - treburile albilor. Atât de mulți negri internalizaseră logica apartehidului și și-o asumaseră. De ce să înveți un copil negru lucruri de-ale albilor? Vecinii și rudele obișnuiau să o necăjească pe mama: - De ce faci toate astea? De ce să-i arăți lumea, când el n-o să iasă niciodată din ghetou? - Pentru că, le spunea ea, chiar dacă n-o să iasă niciodată din ghetou, o să știe că ghetoul nu e lumea. Și, chiar dacă asta e tot ceea ce reușesc, tot înseamnă că am făcut destul."
Citește tot

Dune

De  Frank Herbert

ADAUGĂ LA

Sînziana Bălțătescu a oferit

”Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu."
Citește tot

Cenușa Angelei - O copilărie irlandeză

De  FRANK MCCOURT

ADAUGĂ LA

Ancuța Stoian a oferit

„Când îmi aduc aminte de copilăria mea, mă întreb cum de am supraviețuit. A fost, desigur, o copilărie nefericită – o copilărie fericită abia dacă merită pomenită. Mai rea decât copilăria nefericită obișnuită este copilăria irlandeză nefericită, iar și mai rea este copilăria irlandeză catolică nefericită. Peste tot oamenii se laudă și se plâng de neajunsurile primilor ani din viețile lor, dar nimic nu se poate compara cu versiunea irlandeză: sărăcia, tatăl alcoolic, bleg și gură-spartă, mama pioasă și resemnată, gemând lângă foc, preoți pompoși, învățători brutali, englezii și lucrurile înfiorătoare pe care le-am îndurat din partea lor timp de opt sute de ani interminabili.”
Citește tot