Mihai Pricopoaia despre ce înseamnă meseria de librar

Andreea Marc

Astăzi pășim în lumea cărților și a oamenilor din librărie și facem cunoștință cu Mihai Pricopoaia, librarul cu părul lung și iubitor de SF de la Librarium Iași. Am stat de vorbă cu Mihai despre provocările și frumusețile meseriei de librar și, bineînțeles, despre cărți. Haideți să îl cunoașteți și voi!

Când și cum a început dragostea ta pentru cărți?

Unele dintre primele mele amintiri din copilărie sunt cu mine citind cărți ce rezumau filmele Disney. Probabil de atunci vreau o carte lângă mine măcar. Așa că pot spune că dragostea mea pentru cărți există de când am putut citi.

Cum te-ai angajat la Librarium și care au fost gândurile/așteptările tale în acel moment?

De abia terminasem masterul, la locul de muncă nu mai puteam rămâne (trebuia să fiu încadrat în universitate pentru asta și nu am vrut să dau imediat pentru doctorat) și am aflat de la o prietenă (eu nu umblam pe atunci prin mall-uri) că cei de la Librarium fac angajări. Am ajuns la ei, am lăsat CV-ul, am fost chemat la interviu destul de repede și am așteptat, cred, o lună până am primit vestea bună. Sincer, nu prea aveam altceva în gând, după ce m-am angajat, decât că am ajuns unde trebuia și din momentul acela eram librar, ceea ce era o mare bucurie pentru mine.

Cum s-a schimbat viața ta în calitate de cititor de când ai devenit librar?

Nu mai știam de unde să încep, ce să citesc, prea multe posibilități, descoperiri de autori, recomandări de la colegii mai vechi. Deși înainte de a mă angaja vizitam des librăriile ieșene, când am ajuns librar, orizonturile s-au lărgit enorm și asta a fost schimbarea majoră.

Când pleci în alte orașe sau în alte țări, intri în librării? Care sunt cele care ți-au rămas cel mai tare în suflet și care sunt cele pe care ți-ai dori foarte mult să le vizitezi?

Da, am intrat, din curiozitate, în multe librării. Nu pot spune că mi-a rămas vreuna în suflet, cred că în fiecare am găsit, în schimb, câte o carte, două, pe care le știam vechi și nereeditate și eram așa bucuros încât le cumpăram.

Se spune că meseria de librar e una dintre cele mai frumoase meserii din lume pentru că poți să citești în fiecare zi cărțile din librărie. Cum e? Reușești să și citești în timpul programului, printre toate îndatoririle de Team Leader?

Eu, cel puțin, nu prea am timp să citesc în timpul programului. Singurele dăți când deschid o carte, o răsfoiesc, citesc câteva pagini, sunt când primim noutățile (mai ales când sunt ele așteptate de mine). Cititul, pentru mine, se petrece în afara librăriei, de obicei seara la o terasă sau noaptea acasă, când nu mă las fără să termin acea carte.

Hai să vedem un pic ce face mai exact un librar, pentru că știu sigur că a fi librar înseamnă mult mai mult decât a vinde cărți 🙂 Ce presupune munca de librar?

Clar că presupune mult mai mult, altfel nu ne-am mai numi librari 🙂 

Înseamnă voință, dorință de a citi, deschidere spre a vorbi cu orice client, plăcerea de a recomanda oricui, chiar și în afara librăriei, predispoziție spre efort fizic, ceva gândire psihologică și, poate cel mai important, dragoste pentru cărți.

Ce sfaturi ai pentru cineva care își dorește să devină librar? Ce trebuie să știe și cum trebuie să fie acel om?

Singurul sfat pentru care l-aș da e că, la fel ca în orice domeniu, oricine poate face asta, doar să aibă tragere și putere de a învăța. Am avut mulți colegi, pe unii chiar i-am angajat, care nu păreau să se încadreze în „profilul de librar”, dar s-au descurcat extraordinar. Așadar, oricine care ar vrea sa facă asta și are dorința de a învăța această meserie, poate fi librar. În schimb, nu este o meserie bănoasă și cred că asta trebuie să o știe multă lume care vrea să fie librar.

De fiecare dată când am venit la tine în librărie, mi-ai recomandat cărți una și una, toate pe gustul meu sau perfecte pentru persoanele cărora le-am făcut cadou. Iată, asta face un librar bun. Dar cum reușești totuși? 

Mulțumesc de compliment, dar cred că asta ar trebui să însemne librarul. Recomandările sunt un punct important din munca unui librar. Nu cred că este o tehnică secretă, fiecare librar care reușește să facă asta are, cred, un mod propriu. La mine are o mare importanță faptul că am citit foarte mult în copilărie și am cum să fac analogii cu titluri cunoscute. Dar contează foarte mult, chiar dacă nu îți place un domeniu sau altul, și să citești, chiar și fugitiv, din toată paleta de cărți pe care le ai de oferit. Nu știi niciodată ce fel de persoană vei avea în față data viitoare.

Se mai spune că o carte potrivită este cadoul perfect pe care îl poți dărui cuiva. Care sunt întrebările pe care le adresezi și care este procesul prin care ajungi să faci pe cineva să cumpere fix cartea care va fi cadoul perfect?

Întrebările sunt aceleași pe care mi le pun și mie când mă gândesc să fac cadou o carte unui prieten:

Vârsta, profesia/ocupația, hobby-uri, ce a mai citit? De aici încropesc repede (viteza contează foarte mult pentru client), prin analogii, o listă de cărți pe care le prezint clientului; apoi clientul va lua decizia finală. 

Nu întotdeauna este ales un titlu dintre cele pe care le prezint, nu suntem perfecți. Se mai întâmplă să fac mai multe liste scurte și abia din a treia sau a patra să fie aleasă una.

Deci nu este un proces infailibil, de asta este și frumoasă munca asta, întotdeauna apar noi provocări.

Sunt sigură că în interacțiunea zilnică cu oamenii care pășesc în librărie ai parte și de întâmplări mai mult sau mai puțin hazlii. Împărtășești cu noi câteva astfel de experiențe aducătoare de zâmbete?

O să povestesc doar prima mea întâmplare haioasă (cel puțin de care îmi amintesc eu):

A venit un client care a întrebat dacă avem cărțile unui autor (sincer nu mai țin minte care) și după o căutare în baza de date am răspuns: Am avut „O viață”, dar acum nu o mai avem.

De regulă, sunt foarte multe momente comice, fie cauzate de noi, librarii, fie de clienți, dar le pun pe seama oboselii, a pierderilor de memorie de scurtă durată, a necunoștinței (sunt așa de multe titluri și mulți autori încât nu poți cunoaște tot, mai ales dacă nu sunt în librărie); important e să ne amuzăm pe moment, chiar și cu clientul, să învățăm ceva din experiența respectivă și să ne continuăm treaba.

Ce înseamnă pentru tine „o carte bună”?

O carte bună pentru mine este una care mă face să o duc până la capăt, să fiu ținut în priză de ea până la ultima pagină și să regret că s-a terminat.

Ai un sistem de gestionare a cărților pe care le-ai citit sau pe care urmează să le citești?

Nu, sincer, nu. Singura mențiune e că de ceva vreme citesc foarte multe noutăți și nu mai apuc să revin la cele mai vechi (de fapt, doar dacă sunt reeditate).

Cum îți alegi cărțile pe care urmează să le citești și ce recomandări ai pentru cititorii care nu știu ce cărți să mai citească?

Citesc foarte multe noutăți, iar ca să aleg dintre ele, nu știu, depinde foarte mult de stare. Bineînțeles, sunt și cărți pe care le aștept cu nerăbdare. Pot spune că tot ce iese în colecția Anansi (Editura Trei), la editura Black Buttons, în colecțiile n’autor și Armada (Editura Nemira) și Paladin (Editura Art) – ultimele două pe SF și Fantasy – recomand. Bineînțeles, sunt foarte multe cărți pe care le-aș recomanda, dar nu știu dacă aș termina într-o săptămână doar să scriu titlurile.

Ai un top personal de cărți preferate pe care ni le recomanzi și nouă?

Am două cărți, nu sunt neapărat cele mai bune, dar, la un nivel personal, le simt foarte apropiate experienței mele de viață. Acestea sunt Simetria dorințelor, de Eshkol Nevo (Editura Humanitas Fiction) și Suntem deja uitarea ce vom fi (Hector Faciolince, Editura Curtea Veche)

Sunt foarte mulți oameni care au acest vis de a scrie o carte și, mai ales, de a o vedea în librării. Care sunt condițiile pe care cineva trebuie să le îndeplinească pentru a-și vedea cartea în rafturile librăriei voastre? Te întreb pentru că știu oameni care au publicat o carte și intră în librării întrebând librarii de ce nu e cartea lui acolo și dacă să o aducă.

În primul rând, vreau să specific că librarul și librăria se ocupă de comercializarea cărților și nu de toată munca depusă de edituri și editorii acestora. Noi, în cel mai bun caz, putem da niște sfaturi și legături, în caz că le avem.

Apoi, pe scurt, scriitorul trimite manuscrisul la edituri. Acolo, depinde de editor, acest manuscris poate fi ales sau nu spre publicare. Atunci se încheie un contract cu autorul și manuscrisul ajunge la corectat, apoi tipărit. În cele din urmă, editura are contract cu librăria și, prin acesta, sunt trimise spre expunere. De aici intervine treaba noastră de librar: facem recepția, o punem la noutăți și o recomandăm.

Cred că ești la curent cu toate cifrele alarmante care spun că românii nu mai citesc cărți. Care e adevărul din punctul tău de vedere?

Pe de o parte sunt de acord, pe de o parte nu. 

Sunt de acord pentru că, după cum bine se știe, timpul s-a scurtat. Încercăm să facem cât mai multe posibil și trebuie să alegem cum ne petrecem timpul. Din păcate, a-ți petrece timpul citind nu mai este o pasiune așa de populară. 

Nu sunt de acord pentru că văd în librărie revenind mulți clienți care povestesc ce au citit și mai vor recomandări; Și asta în decurs de o săptămână-două. Deci speranțe mai sunt.

Care sunt cele mai cumpărate cărți din librărie în ultimii ani? 

Direcția de cumpărare a ultimilor ani se îndreaptă spre titlurile de dezvoltare personală și a cărților despre afaceri. Dar mă bucur foarte mult că și literatura recuperează în ultimii doi ani, în special cea românească. E important să ne citim autorii, să cunoaștem și literatura noastră contemporană.

Ce ai mai vrea să știe oamenii de acum, când intră într-o librărie?

Nu neapărat să știe (până la urmă noi încercăm să aducem puțină cunoaștere prin cărțile pe care le recomandăm), ci să doar să ne respecte, cred ca e cel mai important.

Dacă ai da un titlu de carte meseriei tale de librar, care ar fi acela?

Ca o mică glumă, dar și ca o recomandare subtilă, aș zice „Noaptea plec, noaptea mă-ntorc” (roman foarte fain de Florin Lăzărescu, apărut la Editura Polirom).