Albatrosul

La Roma, între 13 iunie și 18 iulie 1957, Giuseppe Tomasi di Lampedusa scrie din Clinica Villa Angela, unde este internat pentru cobaltoterapie, așteptând un răspuns legat de publicarea Ghepardului. Va muri la 23 iulie, cinci zile mai târziu de la ultima însemnare pe care imaginația plină de subtilitate și rafinament a Simonei Lo Iacono ne-o oferă drept mărturie – fictivă, însă veridică – a autorului sicilian.

Palermo, 1903. Giuseppe Tomasi di Lampedusa este un copil singuratic și contemplativ, preferând lucrurile oamenilor. Copilăria lui, între palatul din Palermo și Santa Margherita, moșia unde familia Lampedusa își petrecea toridele veri siciliene, nu este chiar într-atât de solitară. Alături de el, apărut nu se știe cum și de nu se știe unde, se află Antonno, asemănător lui Tomasi, doar că e un fel de copil pe dos, deținând o înțelegere și o percepție răsturnate asupra lumii. Poate tocmai acelea necesare unui scriitor care este pe cale să-și descopere vocația. Cu minuțiozitatea documentară a magistratului și fantezia lucidă a romancierului, Simona Lo Iacono ne oferă o versiune posibilă, chiar dacă ficțională, a copilăriei lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, transformând scriitorul în personaj și redând personajului deplina libertate a scriitorului.