În ghearele câinilor

Cartea aceasta mi-a placut foarte mult, prin prisma diferentei intre asteptarile pe care le aveam – sa citesc un fel de western in varianta moderna – si trairile personajelor complexe din ea. M-a surprins prin caracterele descrise, prin povestea cu final complet neasteptat, prin dramele psihologice pe care le traiau personajele, fara a putea sau nu sti (cum) sa le exprime.

Am citit cartea in engleza, fiindca mi-a fost mai simplu sa o gasesc decit in romana. In plus de faptul ca e limba in care a fost scrisa cartea, engleza este citeodata mai elocventa atunci cind foloseste o exprimare mai succinta.

Mi-e greu sa aleg un personaj preferat, dar am fost surprinsa sa constat ca am extras cite un citat aproape de la fiecare personaj relevant:

• Johnny, doctorul care, in pofida unei familii aparent fericite, s-a apucat de baut si ulterior s-a sinucis :

“And thus do we excuse our failures, by admitting them”

“To be kind is to try to remove obstacles in the way of those who love or need you”

• Phil, fermierul bogat care conducea ferma Burbanks, un barbat extrem de inteligent, dar singur, conservator si gelos pe fratele sau pentru casatoria acestuia:

“It was more than watching a man wind a fool clock. It was watching a man seeing to it that things went on as they had, and always would.”

“If people are what you think they are, or if you think that they are and they are what they are and not what you think.”

“Yes, a man given unlimited time can do anything.”

• Mrs Lewis – o vaduva din casa familiei Burbanks, frustrata de viata ei singuratica si lipsita de oportunitati

“‘If we could only see before us’, she often remarked, ‘the deepest river wouldn’t be too deep.‘” – Mrs Lewis

• Rose – femeia cu care s-a casatorit George Burbanks, mama unui baiat “special” si care bea pe ascuns pentru a suporta presiunea de a fi in preajma lui Phil, care nu o accepta

“She couldn’t be anything unless someone believed in her, nothing at all. She could be nothing but what someone believed she was.” – Rose

Sunt foarte curioasa acum sa vad si filmul, oricum cartea a fost o lectura fascinanta. – multumesc pentru recomandare.

Nu m-am așteptat să-mi placă și filmul și cartea, mai ales în ordinea asta. Să mă prindă un subiect de care nu m-aș fi văzut cu răbdare. O poveste în care am stat cuminte rezemată de perna canapelei să fac liniște, pentru că simți mirosul fermei, al pieilor și funiilor cu legături de sânge și al peliniței de care am aflat acum cum arată. O carte vizuală, olfactivă și zgârietor de bine scrisă, care te ține în ghearele ei, la fel de mișto ca și filmul.

„Și lucrurile se mai potriveau într-un fel, în mod miraculos. Căci fix în acest moment ținea în mâini calea spre soluția finală, această funie pe care de-abia începuse s-o împletească, iar darul pe care îl reprezenta era fix metoda prin care să înceapă să-l ademenească pe băiat. Funia asta avea să fie, simbolic vorbind, legătura dintre ei. Mâinile i se opriră din ceea ce făceau și încremeniră. Le ridică de pe pielea neargăsită și le privi cum stăteau față în față, ca doi păianjeni mari. Se simți deodată ca posedat, vrăjit, și parcă își simțea mintea înaripată de idee – funia pe care o ținea în mâini în momentul ăsta era mijlocul prin care își putea atinge scopul.”