Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica

O carte care te face să te emoționezi până la lacrimi. E genul acela de carte care îți străpunge și îți unge sufletul, o carte plină de emoție, de firesc și totodată de fantastic. O carte pe care, atunci când o termini de citit, o strângi la piept și apoi ai vrea să te apuci din nou de ea. 

Romanul spunea povestea „micului Alehin”, un băiat din Japonia, născut cu buzele cusute, crescut de bunici, care întâlnește din întâmplare un mare jucător de șah ce îi transmite pasiunea pentru acest joc și care îi devine Maestru. De aici, începe adevărata călătorie a băiatului, transpusă de Ogawa în cuvinte de o forță incredibilă, care nu au cum să nu te atingă, dacă le înțelegi. 

Și așa cum micul Alehin creează poezie cu piesele de pe tabla de șah, tot la fel reușește și Ogawa să facă cu fiecare înșiruire de cuvinte din cartea sa. 

„Nu. Norocul n-are a face cu șahul. Până și în meciurile așa-zise norocoase, victoria n-a picat din cer, ci șahistul și-a croit pas cu pas drum către ea, prin propriile forțe. Pe tabla de șah iese la iveală adevăratul caracter al unui jucător […] Filozofia, emoțiile, educația, personalitatea, eul, dorințele, memoria, viitorul, totul e la vedere. Nu poți ascunde nimic. Șahul este o oglindă care-ți spune sute de povești despre om.” „Călătorim în Cosmos pentru că nu ne mai ajunge Pământul.” „Să crești e o dramă.”