Folositoare

Cine zice că e prea târziu să te apuci de citit?

te apuci de citit?
Ioana Bostan

Se spune că niciodată nu-i târziu să-ți descoperi abilități sau pasiuni noi. Sau pur și simplu să faci lucruri la care nu te-ai fi gândit. Dar oare e prea târziu să te apuci de citit? Sigur nu.  Așa cum nu e niciodată prea târziu să (re)citești din clasici, o parte din cărțile alea pe care le-ai sărit în prima parte a tinereții. De bunăvoie, sau de nevoie.

Poate că toate vin la timpul lor.

Te pune pe gânduri, te învinovățești pentru amânare, ești în dilemă. Atât de multe cărți bune, cum să alegi? Poate ești dintre cei ca mine care, pe de o parte, regreți că nu l-ai strecurat pe Tolstoi în program când gașca te fluiera la geam să ieși afară. Și, pe de altă parte, nu regreți nimic din timpul pe care nicio distracție de adult n-o mai egalează. Sau poate că erai din tabăra celor care stăteau doar cu nasul în cărți?

Nimic nu e greșit.

Pun pariu că și tu că te-ai izbit cu capul de o „cărămidă” de carte cu peste 500 de pagini, sau un bildungsroman în două-trei volume de care ai fugit ca dracu de tămâie. Eu, de pildă, am citit cu bucurie primul volum din Moromeții, dar la al doilea, a cedat răbdarea. Pentru cărțile de care fugeam, îmi inventam tot felul de motive: ba că e prea voluminoasă, ba prea descriptivă, ba multă barbologie, sau că metaforele erau prea siropoase. Pe unele le acceptam și mă surprindeau pe parcurs. Altele mă țineau la distanță ca pasta de dinți pusă de colegi pe clanță în tabere.

Tu ai fugit sau ai rezistat?

Apoi vine o vreme în care vorbești cu sinele tău, dar te aude tot mapamondul: „N-am timp! Toată ziua muncesc, robotesc, administrez, gestionez, conțin” (și cine știe ce verbe de acțiune ne așteaptă în noul DOOM3).

În adâncul sufletului tău iubitor de povești, simți cum te macină lipsa de timp. Visezi la colțișorul tău cu un fotoliu mare, un pled călduros și o ceașcă cu cafea, unde ai fi în stare să te faci pierdut câteva zile cu cărămida aia de 500 de pagini de care fugeai pe vremuri. Să nu te găsească nici copiii care nu-și găsesc perechea de la șosete, nici proiectele cu termen-limită și nici programarea la revizia mașinii. Știu că și tu ți-ai face de cap uneori.

Există lucruri pentru care e un timp bun sau e prea târziu?

Eu am învățat să conduc târziu. După ce am ținut un permis de conducere nefolosit în buzunar. Vreo 10 ani. Mă holbam la toate muierile alea focoase care mestecau gumă sub ochelarii de soare și învârteau de volan c-un singur deget.

De nervi, mi s-a reactivat spiritul lecturii. M-am apucat de recitit din clasici. Am început cu cartea cu testele de examen. Ca să împrospătez din  reguli. Prima mașină pe care am rănit-o emoțional s-a oprit în mijlocul drumului, protestând că-s o nepricepută și m-a trimis din nou la cărți. Micuța m-a marcat ca „Femeia la 30 de ani” a lui papa Balzac.

Când instructoarea mi-a dat verde, am lipit câte un sticker rotund și galben cu semnul exclamării pe ferestrele micuței. Probabil s-au prins oamenii că Mme B. c’est moi, nicidecum doamna Bovary a lui Flaubert – suficient să mă ocolească în trafic.

La Răscruce de vânturi, Mrs. 40 a cerut ajutorul tot prietenilor-cărți. De data asta, cele de dezvoltare personală s-au oferit să mă realfabetizeze, să pricep cine sunt, literă cu literă. Am lăsat la maturat romanele și povestirile.

Într-o zi am făcut ordine în manualele de inițiere, după o perioadă de hibernare cititoare, și-am dat peste un titlu a lui Stephen King, „Misterul regelui. Despre scris”. Hopa, îmi zic, nu ne-am mai întâlnit din liceu, când citeam Shining noaptea, în pauzele de tocit comentarii pentru bac.

Ce caută King din nou în viața mea, nu cred că mă mai prinde acum cu Carrie și cu mașinile alea înfricoșătoare, eu am permis și nici nu mai port bulinele cu semnul exclamării. Dar am descoperit unul dintre cele mai faine manuale despre scris și înfricoșătorul proces de a deveni scriitor.

Așa am decis să scot din nou câte una din cărțile lăsate la maturat. Am făcut cunoștință cu „Lupul de stepă” a lui Herman Hesse, ca apoi să-l recitesc la clubul de lectură. N-am fost deloc surprinsă că am înțeles mai mult la a doua lectură. Cum mi s-a întâmplat și cu „Portretul lui Dorian Gray”, pe care-l citisem prima dată în liceu. Nu-mi aduceam aminte prea mult din poveste. La recitire, am subliniat, am suspinat și ridicat din sprâncene. O cu totul altă oglindă!

Obiective la început de an

În prima zi din 2022, mi-am propus, ca tot omul, să fac curat prin mine și să-mi propun obiective. Să fac un pic mai bine. Chiar să fiu o cititoare mai disciplinată. Mi-am dat voie să citesc cărți de plăcere, dar și să alternez cu cele de studiu. O să fiu mai blândă. Că nu o să spun nu la recitit. Și că nu o să exclud cărțile non-fiction, de dezvoltare personală și chiar fantasy din agenda mea. Și că pot citi două cărți în paralel. Știi, nu eram genul…

Am închis ochii și am  întins mâna spre rafturile din bibliotecă. Prima pe care o ating va da startul anului. Am pipăit-o, era mare. M-a furnicat pe sub ceafă tentația de a o da cotită. Am încercat să ghicesc, „Marile speranțe”, „Femeia la 10000C”?

Am deschis un ochi și am citit titlul de pe cotor. Omul ăsta stătea ascuns pe raft de vreo trei ani. A mormăit mucalit, mă aștepta la cotitură, să mă taxeze. Toată lumea l-a citit și eu nu apucasem.

Cu bărbia băgată în piept, Un barbat pe nume Ove a dat un șut prefăcut motanului care i se plimba printre picioare și m-a privit încruntat: ce naiba ai făcut atâta timp? Cum poate cineva să trăiască dacă nu știe să schimbe vitezele? (Sau o fi zis alegerile?)

M-am înroșit și i-am spus mândră că eu știu să folosesc ambreiajul și să fac o parcare laterală decentă. Și am program de citit dimineața înainte de muncă. Ah, și port în orice rucsac câte o carte mai mică, pe lângă ruletă și plasturi și o cutie de chibrituri. A tăcut și m-a lăsat să-l cunosc.

Ți s-a întâmplat să lași ușa deschisă, să se izbească de perete și să aducă înăuntrul inimii tale ceva nou? Chiar așa, ți s-a părut că e prea târziu?

5 10 Voturi
Rating
Abonează-te
Vreau să primesc notificare
guest
2 Comments
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai apreciat
Vezi toate comentariile
Sînziana Bălțătescu

Ce călătorie frumoasă!🤩🤩🤩

Ioana Bostan

Mulțumesc, Sînziana! 🤗