Când spun Storia Books mă gândesc la Zâne, că doar așa-și spun ele, editura zânelor, și la tărâmuri magice. Primul nume care-mi vine în minte este Elfhame. Primul sentiment pe care-l am este să mă simt young adult, chiar dacă prima carte pe care am citit-o de pe rafturile Storia a fost „Pe pământ suntem strălucitori o clipă”, de Ocean Vuong. Și prima persoană la care mă gândesc este Cristina. Cu ea vorbesc cel mai des, ce să fac?
Acum am stat de vorbă cu toată echipa de comunicare, adică cele trei zâne care fac magia să se întâmple – Cristina, Simona și Maria. Sigur, sub bagheta pricepută a zânei șefe – Adriana.
Ce m-a mânat în discuție? Am vrut să aflu cum fac ele de reușesc să se întrupeze, virtual, în personajele din cele mai iubite cărți din editură și să stea așa fain la povești cu cititorii. Am aflat mult mai multe lucruri, normal, că-s zâne bune și m-au lăsat să intru pe tărâmul lor, așa că-l aduc aici și în fața voastră. Să curgă povestea!
Corina: Încă de la început v-ați axat, ca editură, pe literatura young adult. Care este relația voastră cu genul ăsta? O citiți cu plăcere?
Cristina Munteanu: Eu cred că literatura young adult este mai degrabă despre plăcerea descoperirii unei teme grele, tratată într-un fel pe care îl consider potrivit pentru adolescenți, dar și pentru mine în același timp, fără să fie neapărat șocant. Avem o grămadă de titluri care se încadrează aici, de exemplu „O fată din bucăți”. Sau „Și-a căutat-o”, o carte extrem de dură față de care nu cred că simte cineva vreo plăcere, pentru că te duce chiar spre somatizare. Adică am plâns, am închis-o, am lăsat-o, am luat-o iar, m-a umplut de nervi. Sunt genul de cărți cu foarte mult realism și cu o duritate care te fac să nu asociezi termenul de plăcere cu lectura propriu-zisă, dar tratează o temă importantă și cred că există adolescenți pentru care una dintre ele ar veni mănușă într-un moment al vieții lor. Fiecare carte este făcută să fie descoperită de persoana care are nevoie de un sfat, de un suport în acel moment.
Simona Stoica: În facultate, când am redescoperit young adult, lucrurile nu mai stăteau ca la 14-15 ani, când am citit prima dată. Literatura young adult din 2010 e complet diferită de cea din 2020, iar aici mă refer la stil, fiindcă acum zece ani lucrurile erau tratate foarte superficial, foarte simplu și banal. Acum mi se pare că se adresează mai mult adulților, la fel ca desenele animate mai nou. Sunt niște teme pe care un copil la opt ani nu o să le înțeleagă, însă pe un adult, la 30 de ani, s-ar putea chiar să-l facă să plângă, fiindcă le înțelege altfel. Pe mine, acum, mă fascinează foarte mult retelling-urile, fie că vorbim de romane clasice sau basme mai puțin cunoscute, în special cele din folclorul german pe care noi am mers cu titluri ca „Aurit” și „Hoți mărunți”.
Noi încercăm să extindem și cunoștințele și preferințele cititorilor noștri, așa cum am făcut cu „Fiica zeiței lunii” care e la limită între young adult și adult fantasy din cultura asiatică, cu fel și fel de elemente mitologice. Ăsta mi se pare că e marele câștig pe young adult, faptul că abordează teme mai puțin cunoscute, care în literatura pentru adulți nu cred că sunt corespunzător dezvoltate. Încă există o reticență pe fantasy, care nu este considerat un gen literar serios sau adecvat, dar mie mi se pare că este cel mai complex și reușește să depășească și science fiction-ul. Adică, să îți imaginezi o lume de la zero, teme de la zero, stil, scris, limbaj, tot ce vrei, mie mi se pare cu adevărat uluitor și am tot respectul pentru autorii aceștia. Când mai știu și cum să includă și anumite teme contemporane importante, mie mi se pare cu atât mai fantastic. Deci pot să zic că la mine chiar e pasiune și o citesc de drag.
Corina: Astăzi, publicul tânăr este mult mai conectat decât noi cu ce se întâmplă în afara țării și citește mult în limba engleză. Vin tinerii către voi și vă cer să traduceți anumite titluri? Cum alegeți cărțile pe care le aduceți în editură?
Simona: Primim, într-adevăr, foarte multe recomandări și facem, de obicei cam la 6 luni, un fel de ASK pe Instagram ca să cerem părerea cititorilor și să ne dăm seama dacă și cum li s-au schimbat preferințele. Apoi luăm toate titlurile și vedem care au cele mai multe voturi și ce autori nu sunt încă publicați la alte edituri și ne apucăm să le citim. Aici încep negocierile între noi, cu liste de pros and cons, fișe de carte și trigger warnings, care sunt foarte importante pentru că anumite subiecte sunt mai greu de abordat având în vedere faptul că aceste cărți pot fi citite și de copii de 12 sau 13 ani. Încercăm să ținem cont de asta cât de mult putem, să discutăm cu părinții acolo unde se poate. În rest, suntem foarte atenți la trenduri, pentru că ele se schimbă cam la un an în literatura young adult – ba e o perioadă de retellings, ba se restrânge la retellings doar pe romane clasice, ba sunt în prim plan anumite teme. Iar noi încercăm să fim mereu la curent. Și ne place foarte mult.
Am avut și perioade când am simțit că sunt prea multe și, uneori ne mai întrebăm care personaj în ce carte era, că nu mai știm ce și unde s-a întâmplat. Însă, am învățat să le recunoaștem după primele 50-70 de pagini, să ne dăm seama încotro merge subiectul, în ce personaj ne regăsim, care ar fi pe placul cititorilor noștri. De exemplu, am observat că cititorilor le plac foarte mult eroinele badass, protagonistele care nu trebuie să fie salvate de prinț și se descurcă, sunt independente, câteodată calcă și pragul de antieroină.
Personajele din primele cărți pe care le-am publicat sunt mai nevinovate, acum, însă, suntem și noi mai atrase de personajele mai atipice. Aici iar încep negocierile pe anumite titluri – când suntem doi la unu sau poate chiar trei la zero, dar încă avem îndoieli – pentru că ne gândim „O să se regăsească cititorii în personajele noastre? O să le placă o viziune mai dură asupra realității?” sau „O să fie de acord dacă nu este cu happy end? O să fie supărați, dezamăgiți?”. Sunt foarte multe de luat în considerare.
Cristina: Întotdeauna am plecat de la instinctul nostru de cititor care sigur că este foarte important, dar am și învățat cu timpul să ne calibrăm și să nu ne bazăm doar pe asta, pentru că suntem foarte tentate să alegem ce ne place mai mult. În primul rând trebuie să ne gândim la public. Simona ia încontinuu pulsul publicului, primim pe social media tot felul de sugestii de titluri, cum spunea și ea și, chiar dacă nu le urmăm pe toate, înțelegem măcar care sunt trendurile. Da, ne bazăm pe instinctele de cititor, sunt importante, dar încercăm să și uităm că suntem cititori și să ne uităm la carte ca niște cititori profesioniști care discern între ceea ce le place, dar și ceea ce place publicului, pentru că asta e cel mai important în final.
Cititorii Storia sunt foarte fideli și sunt cititori de cursă lungă. Prin urmare, nu îi mai ia ușor prin surprindere niciun twist. Sunt chiar dedicați și atunci ne cam întorc pe toate părțile, ne-au tras la răspundere inclusiv pentru coperți pe care nu le-am preluat ca în original. (zâmbește)
Corina: Publicul vostru s-a construit pe parcurs, s-a adunat în jurul vostru pentru că a rezonat cu zânele. Cum e, Simona, să fii vocea personajelor în comunicarea cu cititorii?
Simona: Da, eu mi-am însușit rolul de PR al personajelor. Când m-am alăturat echipei Storia Books, abia publicasem Regele Malefic, al doilea volum din seria Făpturile Văzduhului și am văzut cât de îndrăgită și de populară e cartea, așa că m-am gândit ca Storia Books să devină o editură a zânelor și el să fie PR-ul nostru . Și a prins foarte bine ideea. Nu m-am așteptat ca toți cititorii noștri să fie atât de entuziasmați și să continue conversațiile nu doar în comentarii, ci și în privat. Am avut niște discuții foarte amuzante în care ei îl invitau pe Cardan să petreacă sărbătorile alături de ei, îi povesteau despre cozonaci și eu intram în rol și vorbeam cu ei. Și astfel s-au format niște legături foarte frumoase cu comunitatea noastră. Apoi am trecut la alte personaje, la Nasri din „Pe urmele flăcării” care era prințul misterios cu un trecut întunecat sau frații Hawthorne, trilogia Jocurile Moștenirii fiind una dintre cele mai populare serii de la noi.
Nu comunicăm tot timpul așa, pentru că nu vrem să devină obositor, dar, din când în când, câte un personaj mai răsare și trezește discuțiile ca să păstrăm magia vie. Noi chiar credem că suntem editura zânelor, adică ne place foarte mult ce facem, avem un stil de lucru mai atipic, care ni se potrivește bine. Nu aș zice că avem anumite roluri clar delimitate, pentru că toți învățăm să facem câte puțin din fiecare lucru. Eu, inițial, am fost doar pe social media, apoi am ajuns să mai aflu câte ceva despre drepturi, iar Cristina și Adriana, zâna noastră șefă, m-au ajutat foarte mult. Am înțeles cam tot procesul unei cărți, de la momentul în care primești un manuscris, poate cu doi ani înainte de publicare, până la final când îl vezi în tipografie. E fascinant tot traseul, cât de lung și de complicat poate să fie. În rest eu fac și corecturi și traduc, fac și texte de copertă, depinde de ce avem nevoie. Învățăm pe parcurs și ne ajutăm unii pe alții și asta cred că e cel mai important.
Cristina: Așa e, Simona a fost cu ideea și noi ne-am bucurat foarte mult, mai ales că genul ăsta de comunicare îi relaxează foarte mult pe cititori. Chiar și în situațiile dificile, când ceva nu a mers bine cu vreo comandă, felul acesta al Simonei și de a fi, dar și de a vorbi pe alte voci, ne-a ajutat foarte mult, pentru că am mai calmat spiritele pe social media. Iar noi ne-am asumat mereu scăpările și am venit cu soluții, pentru că și zânele greșesc uneori, nu? Zânele nu pot să mintă, dar de greșit, se mai întâmplă și avem tot timpul soluții, nu lăsăm problemele nerezolvate.
Corina: Ce definește literatura pentru adolescenți? Există vreun specific al ei?
Cristina: În perioada pandemică, literatura pentru young adult a cam fost dominată de literatura fantasy. Ca un soi de escapism, ca un răspuns la ce se întâmpla în mediul exterior. La noi s-a simțit asta și din vânzările bune în perioada pandemică, ceea ce înseamnă că oamenii s-au îndreptat către cărți. Eu cred că e important ca literatura young adult să cuprindă teme contemporane, importante pentru adolescenții de azi. Ei sunt foarte interesați atât de aceste lumi imaginare, din cărțile fantasy, cât și de subiectele contemporane.
Simona: Noi încercăm să alegem acele romane, chiar și atunci când e vorba despre fantasy, în care se regăsesc și teme contemporane, problemele adolescenților de orice natură, fie că sunt legate de propria persoană sau de relațiile cu cei din jur, cu familiile cu prietenii, sau traume. Din când în când încercăm să le aducem în atenție și în postările noastre, subtil, ca să nu fie văzute ca spoilere, dar nu încercăm să ascundem temele abordate.
Am avut, de exemplu, la „O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri”, o campanie prin care colaboratorii noștri și-au spus temerile, printr-un clip sau printr-un articol pe blog. S-a creat un context în care s-au unit cititorii, pentru că erau lucruri foarte personale, de la pierderea unor persoane dragi până la un complex legat de propria persoană. Chestia asta a tot crescut și cred că ăsta e motivul pentru care cititorii noștri se regăsesc în personaje, pentru că e mai ușor să găsești curaj cunoscând un personaj care trece printr-o situație asemănătoare. Fantasy te ajută să nu mai ai senzația că ești ancorat în realitate. Ai șansa să-ți imaginezi și alte situații, iar lucrurile nu mai par atât de rele și întunecate, poți să vezi lumina de la capătul tunelului sau o portiță de scăpare.
Maria: Adevărul e că platforma care influențează cel mai mult gusturile tinerilor este TikTok-ul. Acolo trendurile se schimbă constant, iar noi trebuie să ne mulăm pe gusturile oamenilor și să încercăm să fim actuali, pentru că adolescenții sunt complet nehotărâți și ceea ce azi e bine, mâine nu mai e. Anul trecut cărțile high fantasy au fost mult mai căutate. Acum prind foarte bine cărțile de dragoste, inclusiv în cărțile de fantasy, iar mutarea asta spre romance se observă inclusiv în faptul că cele mai multe vizualizări le au videoclipurile care au legătură cu dragostea, deci e clar că tinerii asta caută.
Corina: Schimbați strategia pe TikTok în funcție de reacțiile zilnice?
Maria: E o platformă în care trendurile se schimba rapid și des și trebuie să reacționezi în funcție de ceea ce își doresc oamenii să vadă. Prind clipurile scurte și amuzante, care să țintească mesajul cheie al cărții și tu ai la dispoziție maxim 10-15 secunde în care trebuie să captezi atenția cititorului și să îl convingi să citească o anumită carte printr-un citat care să îl intrige sau printr-o secvență semnificativă din ea. Am văzut că oamenii preferă videoclipurile în care povestești o mică parte din carte și ei își dau seama dacă vor să o citească.
Corina: Pe lângă poveștile de dragoste care sunt acum pe val, cum merg poveștile care ridică subiecte grele, provocările vieții cotidiene, încercările, traumele?
Maria: Sunt primite bine, dar forma prin care adolescenții tratează traumele și dilemele interne este tot umorul și, cel puțin pe TikTok, așa se descurcă copiii din ziua de astăzi cu lucrurile serioase. Încearcă să transforme aceasta energie negativă venită din partea problemelor în energie pozitivă pe baza umorului. Iar cărțile care abordează subiecte asemănătoare cu ceea ce se întâmplă în viețile lor sunt un sprijin pentru adolescenți.
Corina: Sunt deschiși să împărtășească, să comunice, să spună ce au pe inimă și să comunice unii cu alții?
Maria: Da, la anumite videoclipuri, oamenii fac chiar dueturi și continuă ideea pe care noi o spunem sau își împărtășesc experiențele despre cum se descurcă ei cu acele subiectele. În felul acesta, în online, oamenii ajung să se apropie.
Corina: Vocile personajelor prin care comunicați în social media sunt prezente și pe TikTok, și pe Instagram, și pe Facebook?
Cristina: În scris, Simona poate face treaba asta pe Instagram și pe Facebook, dar nu cred că TikTok-ul poate fi adaptat în zona asta.
Simona: TikTok-ul are un conținut foarte scurt, concentrat, pentru că publicul este foarte tânăr, adică adolescenți, chiar și copii. Ei nu au răbdare să citească texte de câteva paragrafe. Facebook a rămas pentru publicul cititor de 35-40 de ani, iar Instagram este în general popular în rândul publicului feminin, cu vârsta cuprinsă între 20 și 32 de ani. De aceea, trebuie să ne adaptăm mesajele în funcție de canal.
Cristina: Legat de capacitatea Simonei de a vorbi pe mai multe voci, ne-a ajutat foarte mult pentru că noi avem și direcția de educație emoțională, echilibru emoțional, cu teme tratate într-un mod delicat, nu dur. Tocmai acesta cred că este avantajul. Cumva, în toate cărțile noastre apare speranța la final. Subiectele sunt împachetate și tratate astfel încât să fie livrate pe înțelesul cititorilor. Aici Simona nu a putut juca prea multe jocuri de rol, pentru că temele sunt ceva mai serioase, cum ar fi self harm, probleme de familie sau identitate de gen. Același lucru se aplică și în cazul cărților care sunt ceva mai soft, fantasy-urile care includ și romance, unde, chiar dacă nu este tratată pe de-a-ntregul, există câte o temă dintr-aceasta. Există un personaj LGBT care nu este descris în totalitate și atenția nu este centrată pe el, dar care oarecum introduce un soi de normalitate. Pentru că, tot citind în diverse titluri despre un personaj care întâmplător agreează persoanele de același sex, te obișnuiești cu ideea, fără să fie ceva extrem de intruziv. Și, chiar dacă nu ținem morțiș să fim extrem de politically correct, vrem totuși să fim măcar în acord cu ce simțim despre temele astea cu care se confruntă adolescenții.
După ce am publicat „O fată din bucăți” ne-am dorit să ținem trendul cu echilibrul emoțional, iar la un moment dat ne-am pus problema că e prea mult. Dar, de fapt, psihologii spun că una dintre cele mai bune metode de a vindeca traumele din adolescență este cititul de literatură young adult. Sunt sigură că dacă noi aveam acces la literatura asta pe vremea când ne-am apucat noi să citim, probabil că am fi fost mai echilibrați, din mai multe puncte de vedere. Mă bucur, totuși, că pot beneficia tinerii de ele și continuu să mă bucur când citesc și când mă regăsesc în carte, câteodată întru totul.
Corina: Tot ceea ce vedem noi, din afară, în Storia Books e plănuit de voi toate. Cum faceți asta?
Cristina: Sunt foarte multe treburi administrative pe care le avem de făcut și pe care nu le agreăm neapărat. Norocul este că partea care ne place o facem câteodată în joacă. Țin minte când am lansat „Amândoi mor la sfârșit”, tot vorbeam despre faptul că am plâns, am plâns într-una cât am citit, vai cât am plâns. Și Simonei i-a venit o idee: „Hai să le punem niște șervețele în pachetele de precomandă”. Și iată, cum dintr-un schimb de idei, s-au născut tot felul de campanii drăguțe, de impact și le-a plăcut foarte mult și altora. Cred că este foarte important să îi faci pe cititori să se simtă angrenați cumva în tot procesul acesta și de promovare a cărții și de așteptare, pentru că vor să simtă că sunt parte din poveste. Suntem o editură mai micuță, ai fi tentat să crezi că Simona nu are timp să le răspundă unor clienți care nu au văzut informația pe care tocmai ne-au cerut-o, dar cumva am reușit, făcând cu toții de toate, să nu dezamăgim pe nimeni.
Simona: Ne place să le arătăm oamenilor și mici „behind the scene”. De exemplu, de anul trecut, am început să le arătăm cum ne facem noi ședințele ca să intre și ei în atmosferă. Sau când primim un manuscris și știm că vrem să îl luăm, le dăm câteva detalii, vorbim cu autorii, cu agenții sau preluam dacă au postat deja pe conturile lor. Le arătăm când începem să pregătim coperta, redactarea, adică și partea mai administrativă, ca să vadă că suntem zâne, dar nu doar bem vinul zânelor, ne amuzăm și ne distrăm, mai și muncim. Sunt foarte mulți care ar vrea să ne viziteze redacția, chiar ne gândisem la un moment dat să facem niște zile ale porților deschise. Avem și o poartă veche, deci e numai bine. Pe cât posibil, vrem să-i implicăm cât mai mult, să simtă că sunt parte din comunitate. Când alegem o copertă, un titlu uneori îi mai întrebăm care li se pare mai potrivit.
Personajele noastre participă de foarte multe ori la karaoke, pentru că în toate poveștile sunt melodii și multe formații mai vechi sau mai noi pe care le descoperim citind cartea. Și facem playlist cu muzica din acea carte și lucrăm la ea ascultând-o pe repeat, ca un soundtrack.
Una dintre cărțile care-i musai să fie citită cu căștile în urechi e „Instant Karma”. Nouă ne-a plăcut foarte mult și ne place Marissa Meyer. Ce m-a impresionat foarte mult este faptul că sunt adolescenți care sunt complexați de anumite aspecte fizice ale lor, de la fata care se simte mai rușinată de formele mai voluptoase, până la băiatul care are sprâncene mari, iar toată lumea are impresia că este răutăcios. Îți arată niște adolescenți foarte normali care se acceptă, care învață lucruri despre mediu și care pur și simplu se regăsesc.
Au fetele de la Storia o poveste care m-a făcut să mă gândesc la felul în care fiecăruia dintre noi îi reușesc lucrurile pe care și le propune. Atunci când facem cu plăcere, când suntem înconjurați de oameni care-s pe aceeași pagină cu noi, când iubim în cel mai mic detaliu părticelele care ne compun zilele (chiar și-atunci când ne vine să le dăm de toate zidurile tărâmurilor fermecate), atunci se întâmplă magia. Și ne ies planurile și suntem împliniți. Sau înZâniți 😀
