Oscar Wilde, mai actual ca niciodată. Portretul lui Dorian Grey, operă nemuritoare.

Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde, este un roman publicat în 1890, foarte inovativ și controversat la vremea respectivă, dar, cred eu, foarte actual. Dacă ne raportăm la perioada contemporană, putem face cu ușurință o grămadă de analogii din viața de zi cu zi cu opera lui Wilde.

Ne este prezentat tânărul naiv, de-o frumusețe aparte, pe nume Dorian Gray, al cărui portret este pictat de talentatul Basil Hallward, îndrăgostit de fizionomia acestuia. În dezvoltarea personajului său, Dorian Gray este profund influențat încă din perioada incipientă a romanului, când cugetările și perspectivele acestuia de viață sunt… otrăvite, am putea spune, de hedonistul Lord Henry, care îl incurajează pe acesta să creadă că în viață nu merită să urmarești decât plăcerea, îndeosebi frumusețea și beneficiile acesteia.

De-aici încolo, știm încotro o iau lucrurile și cum portretul pictat de Basil Hallward devine oglinda acțiunilor protagonistului nostru narcisist, acesta uitând să avanseze în vârstă.

Avem mai multe tipologii de personaje, aflându-se în antiteză și denotând de multe ori valoarea nesemnificativă a binelui când acesta este ignorat. Astfel, vă veți da cu ușurință seama ca Basil Hallward este omul moral, reprezentatul binelui, iar Lordul Wotton cel al răului, al imoralității. Sibyl Vane, iubita pe care Dorian o abandonează rapid, e o imagine tristă a Ofeliei din Hamlet, sinucigându-se din dragoste.

Acum, în carte se regăsesc mult mai multe aspecte bine definite care vă vor pune pe gânduri și vă veți da seama ce nedreaptă poate fi lumea în care trăim, când lumea tinde să uite care sunt adevăratele valori care contează. Vă voi lăsa să le descoperiți, pentru că veți face cunoștiință cu o tonă de conținut de-a dreptul delicios. Cu siguranță cartea își merită locul în canonul literaturii englezești.

Pentru o imagine mai bună, vă recomand să vizionați o ecranizare mai contemporană a cărții, nici pe aproape la fel de strălucită precum conținutul scris al acesteia, însă simpatică – filmul Dorian Gray, din 2009, de 1 ora și 52 de minute și nota 6.2 pe imdb.

Drept scurtă concluzie, nu poți să spui că îți place cu adevărat să citești fără să-ți dorești să dezbați cândva ce e moral și ce nu în Portretul lui Dorian Gray și cum Oscar Wilde pare c-ar fi scris cartea acum doi-trei ani.